Curs (moodle) – format pentru printare - OvidiusMD

Fracturi-luxații. Fracturi în care pe lângă focarul de fractură care
poate avea două, trei sau patru fragmente se observă și luxația
capului humeral.
Mecanism de producere.
Cea mai frecvent afectată grupă de vârstă este cea a vârstnicilor,
regiunea humerusului proximal fiind una dintre cele mai afectate de
osteoporoză, în special la pacientele vârstnice. La această categorie de
pacienți traumatismele sunt de obicei minime și constau în căderea de la
același nivel pe umăr. Altă categorie de pacienți este reprezentată de tineri la
care este necesar un traumatism violent pentru a produce o astfel de fractură
(accidente rutiere, sportive, căderi de la înălțime). Întrucât humerusul
proximal este sediul frecvent al unor tumori osoase, fractura pe fond
patologic nu este rar întâlnită la acest nivel, ea putând să apară după
traumatisme minime (contracție musculară).
Diagnostic.
Examen clinic. În fractura fără deplasare a colului chirurgical al
humerusului, sau cu deplasare mică, simptomatologia este redusă, examenul
radiologic fiind decisiv pentru stabilirea diagnosticului.
Cu toate acestea durerea este bine localizată și în câteva ore umărul
devine globulos, cu ștergerea reliefurilor musculare. Mai greu se poate
constata o discretă scurtare a distanței acromio-epicondiliene față de partea
sănătoasă.
În fracturile cu deplasare, umărul este imobilizat antalgic, existând o
depresiune subdeltoidiană ca o „lovitură de topor”, brațul fiind apropiat de
torace.
Caracteristică acestui tip de fractură este apariția în orele și zilele
următoare a unei echimoze, întinsă atât pe fața internă a brațului, pe
antebraț, până la pumn, cât și pe fața externă a toracelui, regiunea pectorală,
uneori până la creasta iliacă. Este echimoza brahio-toracică a lui
HENNEQUIN, un semn aproape patognomonic ce se datorește fuzării
91
hematomului fractural în interstițiile musculare respective (teaca marelui
pectoral, de-a lungul vaselor mari ale brațului).
Palparea produce o durere vie în punct fix la 4 cm sub acromion și în
axilă. Trebuie căutată de asemenea crepitația osoasă, dar cu prudență, pentru
a nu produce leziuni vasculo-nervoase. Măsurarea distanței acromioepicondiliene
arată o scurtare evidentă față de partea opusă. Impotența
funcțională a umărului este completă.
În fracturile colului anatomic simptomele sunt mai puțin
caracteristice la fel și în fractura izolată a tuberozităților humerusului
proximal: trohiterul și trohinul.
Examen paraclinic. Constă în efectuarea radiografiilor de față și de
profil, uneori fiind necesară și incidența axilară (supero-inferioară). În cazul
fracturilor cominutive sau al fracturilor patologice tomografia computerizată
sau RMN pot fi utile în stabilirea unui diagnostic corect și în efectuarea
planning-ului preoperator.
Diagnosticul diferențial:
luxația scapulo-humerală, unde deformarea este „în epolet” și
umărul este în abducție;
contuzia de umăr
fracturile de omoplat
Evoluție și prognostic. Fiind fracturi merafizare regula este
consolidarea în cazul acestor fracturi. Prognosticul este dat de varietatea de
fractură, cu cât fractura este mai cominutivă și sunt implicate și leziuni de
părți moi (coafa rotatorilor) cu atât rezultatul funcțional va fi mai puțin
satisfăcător. Fracturile fără deplasare au un prognostic favorabil cu obținerea
consolidării în aproximativ 4-5 săptămâni.
Complicații.
Leziuni vasculo-nervoase ale plexului axilar produse de
fragmentul diafizar;
Deschiderea focarului de fractură, cel mai frecvent dinăuntru
în afară produsă tot de fragmentul diafizar;
92