BULETIN ğTIIN IFIC - Universitatea George Bacovia

Tentativa, desistarea i împiedicarea producerii rezultatului 99
aceleiai fapte. Din acest punct de vedere, dac din datele i împrejurrile cauzei va rezulta c,
dei, într-o prim ediie, fptuitorul i-a curmat activitatea, indiferent de motive, reluând-o îns în
contextul unor condiii noi, mai favorabile, activitatea sa iniial nu va putea fi considerat ca
reprezentând o desistare (putându-se pune chiar problema existenei unui concurs de infraciuni).
Dup cum remarc George Antoniu, desistarea voluntar nu implic numai un act de voin
liber a agentului, dar mai trebuie ca aceast voin s fie definitiv; simpla amânare a executrii
sau transferul executrii asupra altei persoane nu înseamn desistare voluntar. De asemenea,
actul de voin nu trebuie s fie neaprat spontan, el putând fi i rodul unei reflectri mai
îndelungate al unei chibzuine.
Nu intereseaz mobilul care poate fi generos sau meschin, esenialul este c acesta ar fi
putut continua svârirea faptei de la care s-a abinut prin voina sa.
Din punct de vedere practic, imposibilitatea chiar relativ sau posibilitatea continurii
executrii pot fi evaluate cel mai corect în funcie de influena pe care au avut-o împrejurrile
obiective sau obstacolele care au stat în calea executrii (arestarea fptuitorului, imobilizarea de
ctre alte persoane, rezistena victimei,inabilitatea sau lipsa de for fizic a fptuitorului). Dac
aceste elemente de ordin obiectiv au fost decisive în oprirea cursului executrii, nu va exista
desistare voluntar. Dac fptuitorul are la dispoziie i alte soluii pentru a continua executarea,
dar nu apeleaz la ele, renunarea sa este valabil.
De asemenea, când fptuitorul s-a oprit din eroare,considerând c în calea executrii s-au
ivit obstacole de netrecut, pe când în realitate ele nu aveau acest caracter, nu exist desistare
pentru c, dac el nu ar fi ajuns în stare de eroare, ar fi continuat s execute fapta penal.
Prin urmare, sub raportul acestei condiii, esenial este ca abandonarea hotrârii infracionale
s se manifestat liber i definitiv, în contextul unor împrejurri în care fptuitorul putea, în mod
obiectiv, continua executarea.
C. Desistarea trebuie s se produc mai înainte de descoperirea faptei, care poate avea loc
prin luarea la cunotin despre svârirea faptei fie de ctre autoritile îndrituite a interveni, fie de
ctre opinia public.
În caz de concomiten a descoperirii faptei de ctre autoriti i curmarea voluntar a
aciunii, se va considera c desistarea reunete toate condiiile prevzute de lege pentru a atrage
nepedepsirea fptuitorului, întrucât este evident c schimbarea sa de atitudine i curmarea faptei
au fost independente de faptul descoperirii ei concomitente i s-ar fi produs chiar i în lipsa
acesteia.
Desigur c aflarea despre svârirea faptei de ctre participani sau persoane strâns legate
pe linia interesului infracional sau personal (cum ar fi rudele apropiate, afinii, prietenii intimi etc.) nu
reprezint i nu echivaleaz cu o descoperire a faptei în sensul art. 22 – al. 1 din Codul penal.
D. Desistarea trebuie s fie voluntar, deci s exprime hotrârea liber i nesilit a voinei
autorului de a curma executarea aflat în curs. Din acest punct de vedere, nu intereseaz dac
rzgândirea autorului s-a realizat ca urmare a unui proces psihic din proprie iniiativ sau ca urmare
a sfaturilor primite din partea altor persoane. Esenial este ca desistarea s fie expresia unei voine
cu exprimare liber a fptuitorului i nu cu rezultatul interveniii unei cauze externe insurmontabile,
precum descoperirea faptei, apariia unui obstacol de netrecut ori rezistena victimei peste limitele
posibilitilor de acionare ale fptuitorului, toate, cauze externe, strine adevratei voine a
autorului, care s-au impus voinei sale.
Dei desistarea presupune o hotrâre i, deci, o motivaie diferit de cea anterioar, pentru
existena ei ca exprimare liber a voinei de a curma executarea început mai înainte de epuizarea
sa nu intereseaz o anumit motivaie, legea neprevzând sub acest aspect nici o condiionare i
nici o limitare.
Este posibil, deci, ca voina opririi executrii începute s fie determinat de intervenirea unei
opiuni contrare celei adoptate prin rezoluia infracional anterioar,de regretul adoptrii
comportamentului ilicit, de temerea sau grija nscut din complicaiile ce ar putea surveni, de mil