BULETIN ğTIIN IFIC - Universitatea George Bacovia

Ci de manipulare prin discursul politic 59
defineasc un act de comunicare critic între doi sau mai muli interlocutori i coreleaz
înclcarea acestor reguli cu sofismele. Regulile i, corespunztor, clasele de sofisme
identificate sunt 9 : 1. partenerii unei dispute critice nu trebuie s împiedice exprimarea sau
punerea la îndoial a punctelor de vedere – sofisme de confruntare; 2. partea care a
avansat un punct de vedere trebuie s-l apere dac cealalt parte i-o cere – sofisme de
roluri; 3. orice atac trebuie s se poarte asupra punctului de vedere avansat de ctre partea
advers – sofisme ale reprezentrii punctelor de vedere; 4. nici o parte nu poate apra
punctul su de vedere decât avansând argumente cu privire la acest punct de vedere –
sofisme de aprare; 5. nici o parte nu trebuie s atribuie în mod abuziv adversarului o
premis implicit; ea nu trebuie s resping o premis dac aceasta este subîneleas –
sofisme ale premiselor implicite; 6. nici o parte angajat într-o discuie critic nu poate s
prezinte o premis ca acceptat dac ea nu este ca atare; nici o parte nu poate s refuze o
premis dac ea constituie un acord – sofisme ale punctelor de plecare; 7. nici o parte nu
trebuie s considere c un punct de vedere a fost aprat într-un mod convingtor dac
aceast aprare nu este realizat dup o schem argumentativ adecvat i corect aplicat
– sofisme ale schemelor argumentative; 8. nici o parte nu poate utiliza decât argumente
logic valide sau susceptibile de a fi valide prin intermediul explicitrii uneia sau mai multor
premise – sofisme de logic; 9. dac un punct de vedere n-a fost aprat într-un mod
convingtor, atunci cel care l-a propus trebuie s-l retrag; dac un punct de vedere a fost
aprat într-o manier convingtoare, atunci opozantul nu trebuie s-l pun la îndoial –
sofisme de închidere; 10. prile nu trebuie s utilizeze formulri insuficient de clare sau de o
obscuritate susceptibil a determina confuzii; prile trebuie s interpreteze expresiile
celeilalte într-o manier cât mai adecvat i cât mai pertinent posibil – sofisme ale utilizrii
limbajului.
2.3. Tehnici de manipulare referitoare la înveliul argumentrii (C9-C12)
Identificarea tehnicilor de manipulare constituite prin înclcri ale maximei calitii pe
componenta înveliul argumentrii a discursului politic pornete de la constatarea c
veridicitatea unui enun sufer modificri atunci când emitentul su decide s foloseasc,
pentru a-i crete impactul, strategii retorice. Acest lucru se întâmpl deoarece aplicarea
anumitor mijloace retorice afecteaz atât sensul enunului, cât i eventuala sa valoare de
adevr. Exemple pentru aceste modificri se pot identifica prin evidenierea impactului
unor tehnici precum ironia, metafora, conotaia, peiorativele, sloganul, tonalitatea
discursiv asupra interpretrii enunurilor. Putem aduga comparaiile forate care pot fi
legitimate de caracterul lor poetic sau amuzant, exagerarea, sarcasmul, etichetarea
interlocutorului sau atribuirea unei apartenene considerate de auditor negativ.
Maxima cantitii implic faptul ca intervenia s fie atât de informativ pe cât este
necesar. Înclcarea acestei maxime se realizeaz prin utilizarea unor figuri retorice care
fie nu spun nimic, precum tautologii exprimate prin formule de genul se pare c, este
binecunoscut, se tie c, fie încearc potenarea efectului discursiv prin up-gradarea
stilistic a argumentelor prin hiperbol, inflaia de valori, apelul la sentimente, transfer.
La nivelul tehnicilor de manipulare constituite prin înclcri ale maximei relevanei pe
componenta înveliul argumentrii a discursului politic întâlnim acele tehnici care
substituie relevanei discursive farmecul personal al omului politic. La nivel general,
aceast tehnic poart numele de seducie, iar aceasta este un mecanism care ine de
graie i care nu poate fi întru totul calculat i determinat 10 . Este vorba aici de influena
corpului i a privirii asupra auditoriului prin intermediul unor componente precum aura,
charisma, armul, fascinaia, prestigiul, prestana. Muli oameni din aceast categorie au
ajuns în anumite poziii politice pornind de la utilizarea acestor resurse care nu au legtur
9 Thom, Françoise: op.cit., p. 123-239.
10 Bellenger, Lionel (1985):La persuasion, Paris, Presses Universitaires de France, p. 8.