BULETIN ğTIIN IFIC - Universitatea George Bacovia

În ultimii 15 ani, utilizarea termenului de audit a cunoscut o extindere din ce în ce mai
mare în numeroase domenii de activitate. Auditul se refer astzi nu numai la procesele
specifice domeniului care l-a consacrat tradiional – contabilitatea i finanele.
Despre audit se vorbete în tot mai multe domenii – ecologic, social, juridic, tehnic,
cultural, resurse umane etc. [2], [3], [6]. Cred c aceast extindere a avut efecte de
îmbuntire semnificativ a calitii proceselor manageriale care s-au rsfrânt asupra
calitii serviciilor i bunurilor oferite de instituii i firme. Este tiut c auditul are influen
direct asupra funciei de control-reglare a oricrei entiti, ceea ce explic evident efectele
pomenite i asupra calitii funcionrii sistemului instituiilor i firmelor, în general.
De multe ori, utilizarea excesiv a termenului de audit scoate în eviden o serie de
ambiguiti cu privire la coninutul i semnificaia conceptelor de audit i control. Între
practicienii auditului i controlului se nasc, în mod frecvent, controverse de tipul „care pe
care“ controleaz i „cine pe cine“ subordoneaz, toate acestea având de cele mai multe
ori efecte nedorite asupra eficienei i eficacitii procesului managerial.
Scopul prezentei lucrri este de a reîmprospta prin analiz comparativ cunotinele
privind controlul i auditul în contextul procesului de management având în vedere noile
evoluii ale reglementrilor mediului din ara noastr.