BULETIN ğTIIN IFIC - Universitatea George Bacovia

92
tefan MUNTEANU
este aa, atunci cum mai pot materialitii s susin c materia este elementul primordial al
lumii, ea care n-are o existen independent de suflet, i mai ales cum pot s pretind c
aceasta din urm este reflectul celei dintâi“ 23 .
Cu referire la aceast chestiune, dialectica replicilor lui Petrovici a trebuit s mearg mai
departe. Pentru c, pe drept cuvânt s-a spus c exist dou tipuri de condiionri: una ca ratio
essendi i alta ca ratio cognoscendi. Aceasta înseamn c din adevrul recunoscut potrivit
cruia pentru ca materia s fie cunoscut este nevoie de existena contiinei, nu se poate
deduce gândul c i pentru ca materia s existe este nevoie de contiin.
În replic, Ion Petrovici atenioneaz, mai întâi, c dac este acceptat ideea c poate
contiina s fie ratio essendi pentru materie, nu înseamn a crede c materia este creat din
nimic. Mai departe, el nu neag faptul c exist ceva independent de contiin, îns susine c
acest „ceva“ nu este materie. Pentru c materia este doar ceea ce se caracterizeaz prin
inerie, rezisten i întindere. Or, aceste însuiri fundamentale nu exist fr condiionarea
fenomenelor sufleteti.
Critica lui Petrovici este îndreptat i împotriva teoriilor psihologice care explic
fenomenele psihice prin cauze fiziologice. Insist, cu precdere, asupra teoriei emoiei,
formulat de Lange i James. Neajunsul acestei teorii este acela c „atribuie drept cauz unui
fenomen psihic (emoia), un fenomen curat material (modificri organice)“ 24 . Dac în teoria
clasic privind emoia se susinea c actul intelectual (proces psihic) produce emoia (tot proces
psihic), iar aceasta determin modificri organice (fenomen fizic), în teoria lui James, actul
intelectual provoac modificri organice, iar acestea cauzeaz emoia. Rspunsul lui Petrovici
este c „Între aceste dou categorii de fenomene (psihice i fizice) este dup cum s-a vzut
acum, cea mai complet izolare, – dei exist cel mai perfect paralelism“ 25 . Consecvent teoriei
monismului paralelist, el susine c, în paralel, intelectul determin emoia, pe de o parte, i
vibraiile cerebrale cauzeaz modificrile organice, pe de alt parte. Altfel spus, „tiinificete nu
e exact nici: plâng pentru c sunt trist (ca în teoria clasic), nici sunt trist pentru c plâng (ca în
teoria lui James). Exact tiinificete este: sunt trist i plâng, sunt vesel i râd“ 26 .
Spiritualismul monist, legat mai ales de numele lui Herman Lotze, este o teorie care afirm
c „ceea ce este real în lume, ceea ce alctuiete prin urmare fondul tuturor fpturilor, de ori i
ce treapt, e spiritul. Materia, dimpotriv, nu e decât o iluzie a noastr, i o umbr a celuia“ 27 .
Meritul acestei teorii, crede Petrovici, const în faptul c restrânge i mai mult prestigiul
criteriului claritii, în favoarea criteriului logic.
Altoit pe tulpina idealismului, concepia lui Lotze susine c fenomenele spirituale
constituie fondul lucrurilor, raiunea ce explic existena fenomenelor materiale. Inconsecvena
acestei teorii, dup prerea gânditorului român, este aceea c accept posibilitatea
transformrii micrii materiale în micare psihic, c îmbin lanul cauzal al celor dou
categorii de fenomene. Pentru c, susine Petrovici, „poi subordona foarte bine materia la
suflet, fr ca s le atribui o trecere de substan, de la una la alta“ 28 . Oricum, merit reinut
observaia c obiecia adresat concepiei lui Lotze nu trebuie extins asupra întregului curent al
spiritualismului monist.
Este adevrat c i spiritualismul este o prelungire a idealismului. Dar, în timp ce
idealismul este doar o doctrin critic, spiritualismul este o concepie sistematic a lumii. Pe
când idealismul critic admitea relativitatea tuturor fenomenelor, fie externe, fie sufleteti, esena
spiritualismului o constituie identificarea sufletului cu lucrul în sine.
23 Petrovici, Ion (1905): op.cit., p. 44.
24 Idem, p. 50.
25 Idem, p. 54.
26 Idem, p. 55.
27 Idem, p. 56.
28 Idem, p. 61.