BULETIN ğTIIN IFIC - Universitatea George Bacovia

56
Florin-Mihai CPRIOAR
receptorul (la o emisiune unde se prezint materiale ale partidelor politice se poate imita
discursul obiectiv al tirilor i lsa impresia c tirile prezentate sunt tiri i nu material de
propagand).
Cele patru criterii de identificare a manipulrii nu sunt condiii cumulative. În calitatea ei de
activitate strategic, manipularea va avea un succes mai mare cu cât se va expune mai puin
riscului de a fi descoperit, prin urmare un manipulator va înclca, la nivel aparent, cât mai puine
reguli admise ale comunicrii.
Sistematizri ale tehnicilor generale de manipulare se regsesc în literatura de
specialitate 5 . Construirea unei taxonomii a formelor de manipulare prin discursul politic se va
realiza pornind de la problema comunicabilitii discursului, prin acesta înelegând nu doar
monologul, ci orice form de schimb verbal i non-verbal între participanii la viaa politic. În
cadrul interaciunii politice, se înfrunt strategiile participanilor care trebuie în mod constant, s
negocieze. Termenul strategie nu trebuie îneles, la acest nivel, drept activitate de comunicare
disimulat sau manipulare. Transparena pentru receptor a strategiilor folosite de emitor este
pus în eviden de existena unor strategii corespunztoare acestora la nivelul receptrii, deci a
unor strategii interpretative. Un alt element menit s dea un cadru mai larg acestui dialog este c
exist coduri de comportament reglate social prin care interaciunea verbal este supus unui
ansamblu de norme variabile în timp i spaiu. Aceste norme sunt, în general, cele care regleaz
comportamentul agresiv fa de imaginea pozitiv sau negativ a partenerului. Aceste legi se
circumscriu, în linii generale, domeniului numit de Grice maxime conversaionale 6 .
Maximele sunt în numr de patru. Prima ar fi maxima cantitii, care reglementeaz
cantitatea de informaie furnizat de fiecare participant la un schimb verbal. Aceasta trebuie s
se încadreze strict în limitele impuse de obiectivele schimbului respectiv (s nu fie nici
insuficient, nici excesiv). Maxima cantitii implic, astfel, dou subreguli: intervenia trebuie s
fie atât de informativ pe cât este necesar i intervenia nu trebuie s fie mai informativ decât
este nevoie. A doua maxim este cea a calitii, care cere ca interlocutorii s spun numai ceea
ce cred c este adevrat. Aceasta exclude furnizarea unor informaii false sau pentru care
emitorul nu are dovezi adecvate. Maxima calitii poate fi definit astfel: încearc s faci astfel
încât contribuia ta s fie una adevrat (din perspectiva comunicrii optime), adic s nu spui
ceea ce crezi c este fals, s nu spui ceva despre care nu ai suficiente date (adecvate). Maxima
relevanei cere ca orice intervenie într-un schimb verbal s se coreleze cu celelalte i s fie strict
legat de tema în discuie (be relevant). Maxima manierei se refer la modul în care trebuie
formulate interveniile în cadrul unui schimb verbal, reclamând claritate (manifestat prin evitarea
obscuritii expresiei, a ambiguitii i a prolixitii), precum i structurarea logic, metodic, a
enunurilor.
Grice subliniaz modul în care comunicarea optim este posibil: interpretarea de ctre
receptor a enunurilor interlocutorilor prin raportare la maxime la un nivel de profunzime
(implicatur) este determinant fa de respectarea conform a acestor maxime la nivelul
emitorului. Grice arat, în plus, c respectarea maximelor nu este o condiie necesar
declarii implicaturilor, în multe cazuri e vorba de ceea ce Grice numete exploatarea maximei
prin înclcarea ei ostensiv. Astfel, un vorbitor are la dispoziie 2 strategii de baz pentru
declanarea unei implicaturi: s respecte maximele sau s le exploateze prin înclcarea uneia
din ele.
Pentru a-i construi i pstra credibilitatea, omul politic va dori s arate c respect
principiul cooperrii i maximele subsumate. În fapt, în cadrul interveniilor discursive,
exploatarea acestora se va realiza în dou feluri: unul legitim, prin indicarea înclcrilor pe care
5 Sistematizri ale tehnicilor de manipulare putem identifica în Alex Mucchielli, Arta de a influena, Iai, Editura
Polirom, 2002, în Herman Parret, Éléments d’une analyse philosophique de la manipulation et du mensonge,
Documents de travail et prépublication, Universita di Urbino, nr. 70, ianuarie 1978, serie B, în Constantin
Slvstru (1999): Discursul puterii, Iai, Editura Institutul European, în Bogdan Ficeac (1996): Tehnici de
manipulare, Bucureti, Editura Nemira.
6 Herbert Paul Grice, Logique et conversation, revista „Communication“, nr. 30, 1979.