BULETIN ğTIIN IFIC - Universitatea George Bacovia

Auditul i controlul în procesul managerial 55
Literatura în domeniul managementului relev faptul c auditul este o afacere veche;
cuvântul audit deriv din termenul latin pentru simul auzului i înainte vreme desemna
ascultarea la care îl supunea proprietarul pmântului pe arendaul su, acesta fiind obligat
s dea socoteal pentru felul în care îi îndeplinea obligaiile [5].
În timpurile noastre, auditul este practicat de specialiti atestai care pot practica
profesia de auditor intern sau de auditor extern în oricare entitate de tip instituie sau firm.
Principala preocupare a auditorilor este de a observa, a analiza, a formula opinii i
recomandri, în situaiile existente ale proceselor monitorizate, comparativ cu normele,
reglementrile, procedurile, uzanele i instruciunile impuse de Guvernana corporativ.
Semnificaia termenului de audit, prezentat în Dicionarul enciclopedic managerial, este
examinarea profesional a unei informaii în vederea exprimrii unei opinii responsabile i
independente prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate [2].
Auditul este o activitate profesional autonom, independent, de asigurare obiectiv
i consultativ, destinat s adaoge valoare, s contribuie la îmbuntirea rezultatelor în
procesele manageriale, susine îndeplinirea obiectivelor strategice, tactice i operaionale
ale instituiilor i firmelor [8]. Auditul are rolul de a observa procesele de control intern i de
a evalua corectitudinea aplicrii metodelor i procedeelor de lucru [1]. Din acest motiv, se
afirm uneori c auditul este „controlul controlului intern“ [8].
Conceptual, specialistul în audit (auditorul) susine îndeplinirea obiectivelor strategice,
tactice i operative ale instituiei/firmei, îns nu-i asum responsabilitatea asupra realizrii
acestora. Aceasta este întotdeauna responsabilitatea managementului [8].
Auditorul contribuie la realizarea obiectivelor entitii auditate în dou moduri:
abordarea sistemic a eficienei controlului intern i a proceselor de administrare a riscurilor
de orice natur; furnizarea unor servicii de consultan potrivit standardelor de audit [1].
Raportul întocmit în urma inspeciei de audit poate fi „curat“ sau „calificat“. Atunci
când auditorul nu este mulumit de nici unul din punctele pe care este obligat legal s le
verifice, raportul ctre angajatorul auditului va fi „calificat“. Managementul de vârf al
instituiilor i firmelor face eforturi foarte serioase pentru evitarea stigmatului de audit
„calificat“ [5]. Precizez c angajatorul auditului este, în cazul firmelor, Adunarea General
a Acionarilor i, în acest caz, auditorul este extern, sau poate fi Consiliul de Administraie
al firmei, caz în care auditorul este, de regul, intern. În cazul instituiilor, auditorul este
angajat de autoritile competente ale Guvernanei corporative, iar auditorul este extern.
Auditul în domeniul tradiional al contabilitii i finanelor se exercit pe baza unor
standarde profesionale internaionale, cu caracter relativ, în funcie de cultura specific a
entitii auditate i cultura naional. Aceste reglementri se refer la Codul deontologic al
auditorului i Standardele de formare-perfecionare profesional, de descriere a
activitilor de audit i al criteriilor de calitate privind evaluarea, modalitile de transpunere
în practic a misiunilor specifice, regularitatea activitilor de audit etc. [4].
În ara noastr, a fost adoptat Legea nr. 672/2002, privind auditul public care a
permis elaborarea Normelor generale de exercitare a auditului public intern la instituiile de
stat i firmele din domeniul privat al statului. Aceste reglementri au în vedere domeniul
tradiional al auditului financiar contabil. În viitorul apropiat vor fi adoptate reglementri
asemntoare pentru toate domeniile în care se vor cere activiti de audit.