BULETIN ğTIIN IFIC - Universitatea George Bacovia

Ci de manipulare prin discursul politic 55
polemic 2 . Legat de sfera de cuprindere a termenului de discurs politic, în contemporaneitate,
discursivitatea nu are ca dimensiuni doar oralitatea, ci i tot ceea ce corespunde scriiturii. În
acest sens larg, termenul discurs politic acoper diferite moduri în care limbajul politic poate fi
folosit, de la conversaiile obinuite la prezentri formale ale efilor de stat i de guverne, de la
articole jurnalistice la afie electorale, de la simple statistici în jurnale la analize complexe ale
ageniilor guvernamentale.
Provenit din latinul manus, termenul de manipulare trimite, în sensul originar, la modelarea
unui obiect cu ajutorul mâinilor sau la utilizarea obiectelor cu ajutorul mâinilor într-o manier
competent. Aplicat la nivelul social, termenul a cptat îns sensul de control sau influen a
unei persoane sau grup prin mijloace nelegitime, în vederea obinerii unor avantaje personale.
Este o form de influen prin care se folosesc, spre exemplu, argumente pe care manipulatorul
nu le crede, informaii trunchiate, nerelevante sau chiar false, apelul la emoii. Pentru Philippe
Breton 3 , manipularea presupune o aciune violent i constrângtoare, care-i priveaz de
libertate pe cei care i se supun, bazat pe o strategie central, invizibil pentru receptor, de
reducere cât mai complet a libertii auditoriului de a discuta sau de a rezista la ceea ce i se
propune. Raportându-ne la conceptul de putere, trebuie s remarcm c manipularea nu
înseamn impunerea prin for a unei aciuni, ci presupune pstrarea impresiei de libertate a
receptorului. Este un viol al contiinei fr ca subiectul manipulrii s aib contiina acestui fapt.
Manipularea este o aciune intenionat de inducere în eroare a unei persoane sau a unui
grup, în vederea atingerii de ctre emitent a unor obiective pe care receptorul nu le avea în
momentul producerii interveniei discursive. Manipularea presupune o intenie ascuns. Cum
poate fi îns sesizat aceast intenie ascuns, în condiiile în care emitentul, dat fiind situaia,
nu poate mrturisi aceast intenie ascuns, neonorabil, nelegitim În acest context, exist
inter-subiectiv testabil manipularea sau aceasta este doar un concept metafizic, în sens
carnapian Sau, mai precis, care ar fi criteriile dup care putem stabili c un actor social este
manipulat
O prim soluie, particular, ar fi ca manipulatorul s recunoasc fapta sa i s prezinte
modalitile prin care a realizat-o. Dei nu poate fi exclus în principiu, simpla enunare a ideii c
un politician, spre exemplu, ar recunoate c ar fi utilizat mijloacele blamabile ale manipulrii
stârnete zâmbete, întrucât admiterea acestui fapt este sinonim cu decredibilizarea i cu
excluderea din viaa public.
Cealalt soluie, chiar dac este mai riscant i mai discutabil, este s identificm câteva
criterii pe baza crora s putem discerne între manipulare i restul aciunilor de influen. Pornind
de la conceptul de manipulare ca aciune de inducere în eroare a receptorului, dar i de la
diferenele evideniate mai sus dintre persuasiune i manipulare, putem concluziona c avem dea
face cu manipularea atunci când: 1. sunt utilizate argumente false sau probabile pe post de
argumente adevrate pe deplin cunoscute (folosirea minciunii); 2. sunt utilizate scheme
argumentative nevalide sau probabile pe post de raionamente valide (folosirea sofismelor); 3.
sunt utilizate mijloace retorice menite s mascheze argumentele i raionamentele falacioase
(limbajul prolix, excesiv metaforizat), dar care s i valorifice potenialul conotativ al limbajului i
posibilitile de utilizare a emoiilor receptorului (folosirea resurselor retorice ale întrebrii multiple,
ale sloganului i repetiiei pe post de afirmaie etc.); în plus, manipularea apare pentru c
receptorul nu poate face, imediat i unitar, decodarea tuturor figurilor retorice care apar într-un
discurs, prin urmare recepia discursului poate fi denaturat în cazul utilizrii mijloacelor retorice 4 ;
4. sunt utilizate i, eventual, create resurse ale contextului discursiv pentru a se induce în eroare
2 Constantin Slvstru (1999): Discursul puterii, Iai, Institutul European.
3 Breton, Philippe (2006): Manipularea cuvântului, Iai, Institutul European, p. 22-26.
4 Slvstru, Constantin (2004): Rhétorique et politique, Paris, Editura L’Harmattan, p. 155.