BULETIN ğTIIN IFIC - Universitatea George Bacovia

Substana, spiritul i corpul, în concepia lui Ion Petrovici 91
corp-suflet. i îl plaseaz în clasa teoriilor dualiste, materialiste în vechime, spiritualiste în epoca
modern.
În încheierea observaiilor cu privire la dualismul spiritualist, Petrovici conchide c în timp
ce dualismul materialist „a izvorât din întrebuinarea exclusiv a unui singur criteriu, a vechiului
criteriu de judecat, dualismul lui Cartesius, utilizeaz în parte i criteriul cel nou. Stabilind dup
criteriul claritii existena a dou substane reale, refuz îns – din pricina celuilalt criteriu – s
atribuie materialitatea, principiului spiritual“ 16 .
Dar, zice Petrovici, gânditorii care au plecat de la Descartes, „neputând s accepte
ilogismele concepiei sale“ 17 , au cutat alte soluii, astfel c din teoria cartezian se desprind
patru direcii. Acestea sunt: întoarcerea ctre teoria materialismului dualist, pe de o parte, ori
înaintarea ctre explicaia monist, fie materialist, fie spiritualist, ori paralelist, pe de alt
parte. Aceste concepii moniste fac obiectul analizelor urmtoare.
Monismul materialist exprim convingerea c materia este principiul primordial al lumii, iar
contiina este un produs relativ târziu al materiei superior organizate. Aceasta înseamn c
sufletul, total subordonat, nu este capabil de vreo înrâurire asupra corpului.
Dup ce, în antichitatea greac, materialismul era profesat în form dualist, în epoca
modern el devine monist i se dezvolt puternic în secolul al XVIII-lea (Holbach, La Mettrie) i
mai ales în secolul al XIX-lea (Büchner, Vogt). Cutând cauzele expansiunii materialismului
monist, Petrovici amintete nevoia de reacie împotriva idealismului, pe de o parte, i cu
deosebire avântul cunoaterii din tiinele naturii, respectiv fizica, chimia, biologia, pe de alt
parte. „Exactitatea i certitudinea tiinelor fizico-chimice, a nscut convingerea c materia –
care se vedea palpabil i supus unor legi nestrmutate – este elementul fundamental,
suportul lumii, i în înfiarea ei organic, suportul obscurei viei sufleteti“ 18 .
În acest context, materialitii, pentru a dovedi dependena spiritului de materie, aduceau
ca argument posibilitatea modificrii strii sufleteti sub influena cauzelor materiale. Ion
Petrovici, adept al teoriei paralelismului monist, pleac de la presupuneri exemplare i
contrazice explicaia materialismului monist. La o posibil interogaie privind soarta sufletului
atunci când pumnalul strpunge creierul, ori otrava afecteaz organismul, el rspunde c „în
acele obiecte nu avem numai o materie care e exterioar corpului nostru, ci i un suflet care e
simultan cu sufletul nostru“ 19 . Aceasta înseamn c „înrâurirea efectiv care exist de la acele
obiecte la noi, nu e cum spun materialitii, o înrâurire de la materie la spirit..., ci dou serii de
înrâuriri paralele care dei se produc deodat, nu sunt amestecate în operaia lor. Avem
înrâurirea de la materia acelor obiecte la materia corpului nostru, i de la sufletul acelor obiecte
la sufletul nostru“ 20 .
Vorbind despre contradiciile teoriei discutate, Petrovici folosete ocazia pentru a formula o
întrebare fr vreun rspuns venit de la materialismul monist: dac sufletul „nu face nici o
treab, pentru ce a fost creat sau de ce se mai conserv“ 21 . Urmeaz alte obiecii, critici i
întâmpinri care pun în eviden atât slbiciunile teoriei materialismului monist, cât i
adversitatea filosofului fa de aceast teorie.
O prim întâmpinare, la sugestia lui Höfding, este urmtoarea: „cum se face c energia
fizic a unui fenomen material, dup ce în virtutea legii de constan a energiei se consum
întreag în manifestarea unui alt fenomen material, mai poate produce pe de-asupra un alt
fenomen eterogen, dar efectiv, este vorba de fenomenul sufletesc“ 22 .
Alt obiecie, întemeiat pe concepia gnoseologic kantian, care susine c lumea
extern este condiionat de fenomenele sufleteti, este formulat de Petrovici astfel: „Dac
16 Petrovici, Ion (1905): op.cit., p. 32.
17 Idem, pp. 32 – 33.
18 Idem, p. 37.
19 Idem, pp. 41 – 42.
20 Idem, p. 42.
21 Idem, p. 43.
22 Idem, p. 44.