BULETIN ğTIIN IFIC - Universitatea George Bacovia

72
Ioan CIOCHINA BARBU
latura obiectiv – respectiv fapta, aciunea sau inaciunea prin care se încalc
obligaiile (îndatoririle) izvorâte din contractului individual de munc, din raporturile de
serviciu, regulamente, statute etc.;
latura subiectiv (vinovia – intenia direct sau indirect – i culpa – din
uurin sau cu nesocotin –) care trebuie s se aprecieze concret în funcie de
pregtirea profesional, capacitatea, aptitudinile i experiena salariatului sau
funcionarului public respectiv.
Fapta ilicit (abaterea disciplinar) se impune s se afle într-o legtur cauzal
cu rezultatul duntor, rezultatul nociv pe plan disciplinar.
Rspunderea disciplinar poate fi cumulat cu alte forme ale rspunderii juridice
(patrimoniale, contravenionale, penale) dac prin aceeai fapt au fost înclcate i alte
relaii sociale distincte de starea de ordine disciplinar. Aceast autonomie (relaii
sociale diferite) permite cumulul de rspunderi juridice, neînclcându-se principiul non
bis in idem.
Un caz mai frecvent întâlnit în cumulul de rspunderi juridice este acela prin care,
printr-o singur fapt svârit cu vinovie, se încalc atât normele disciplinare i,
concomitent, se produce angajatorului (instituiei publice) un prejudiciu material. În
acest caz, rspunderea va fi disciplinar, dar i patrimonial, pentru autorul abaterii
respective.
Cumulul rspunderii disciplinare cu rspunderea penal implic aplicarea
principiului „penalul ine în loc disciplinarul“. Aceasta presupune c dac subiectul
(funcionarul) este învinuit c a svârit o fapt penal de natur s creeze o
incompatibilitate cu funcia sa, cercetarea abaterii disciplinare nu începe ori se
suspend pân la soluionarea definitiv a procesului penal.
În situaia cumulului rspunderii disciplinare cu cea contravenional, principiul de
mai sus nu funcioneaz, ancheta administrativ efectuat pentru aplicarea sanciunii
contravenionale nu suspend cercetarea disciplinar a celui care a svârit, prin
aceeai fapt, atât o abatere disciplinar, cât i o contravenie.
Cauze de nerspundere disciplinar
De regul, aceste cauze de nerspundere sunt prevzute în dreptul penal 11 i
sunt aplicate i în alte forme de rspundere juridice, inclusiv în cea disciplinar.
Cauzele de neresponsabilitate în legislaia muncii sunt: legitima aprare, starea
de necesitate, constrângerea fizic sau constrângerea moral, cazul fortuit, fora
major, eroarea de fapt, executarea ordinului de serviciu emis legal.
Executarea unui ordin de serviciu vdit ilegal, emis cu înclcarea normelor
juridice privind competena organului emitent, coninutul i forma ordinului respectiv nul
exonereaz de rspundere disciplinar pe salariatul care l-a executat numai în cazul
în care ilegalitatea ordinului este vdit în refuzul de executare este „justificat, îngduit
i chiar obligatoriu“. 12
În ceea ce privete funcionarii publici, aceast problem este bine definit. 13
Astfel, dup ce în normele legale se prevede c „funcionarul public este obligat
s se conformeze dispoziiilor primite de la superiorii ierarhici“, în continuare se
precizeaz c „Funcionarul public are dreptul s refuze în scris i motivat îndeplinirea
dispoziiilor primite de la superiorul ierarhic, dac le consider ilegale. Dac cel care a
emis dispoziia o formuleaz în scris, funcionarul public este obligat s o execute, cu
excepia cazului în care aceasta este vdit ilegal.“
11 Art. 21-26 din Legea nr. 301/2004, Codul penal, publicat în Monitorul Oficial nr. 575/29.06.2004.
12 A se vedea V. Pop, Rspunderea disciplinar a magistrailor, în „Studii de drept românesc“, nr. 1-2/1996,
p. 99.
13 Art. 44 din Legea 188/1999 privind Statutul funcionarilor publici, republicat.