PDF (5 MB) - Jurnalul de Chirurgie

Inhibitorii pompei de protoni: beneficii şi riscuri 109Jurnalul de Chirurgie (Iaşi), 2013, Vol. 9, Nr. 2aspiratului duodenal sau jejunal, nu şi încazul utilizării testelor respiratorii [6].Un subiect controversat este asociereadintre IPP şi infecţia cu Clostridium difficile.Cele mai multe studii demonstrează oasociere pozitivă. Reducerea acidităţiigastrice favorizează supravieţuirea sporilorClostridium difficile şi a toxinelor sale,inhibă funcţia de apărare a organismului şifavorizează colonizarea tractului digestivsuperior cu germeni patogeni. Totuşi infecţiaapare de obicei la pacienţii care prezintă şialţi factori de risc (vârstnici, taraţi, consumde antibiotice) asociaţi consumului de IPP.Severitatea şi complicaţiile colitei pseudomembranoasenu sunt dependente de dozelesau durata tratamentului cu IPP. În schimb,consumul de IPP este factor de riscpentru recurenţa infecţiei cu Clostridiumdifficile [7]. Ghidurile actuale privindmanagementul infecţiei cu Clostridiumdificile nu conţin recomandări privindoprirea tratamentului cu IPP în cazulapariţiei colitei pseudomembranoase [8,9].IPP, osteoporoza şi riscul de fracturiÎn 2010 FDA atrăgea atenţia asupracreşterii riscului de osteoporoză şi fracturi laconsumatorii de IPP. Mecanismeleincriminate sunt: reducerea absorbţieicalciului prin scăderea acidităţii gastrice,hiperparatiroidismul secundar hipergastrinemieişi alterarea enzimelor implicateîn remodelarea osoasă (H + / K + - ATP-azaosteoclastică).Subiectul rămâne controversat studiiledin literatură variind de la cele care nuevidenţiază nici o legătură până la cele careindică o creştere cu 35% a riscului defracturi [10,11]. Factorii asociaţi care crescriscul osteoporotic la pacienţii aflaţi înterapie cu IPP sunt: tratamentul de lungădurată (peste 1 an), dozele mari (peste 30mg/zi), statusul postmenopauză la femei,terapiile asociate (corticoterapia, antipsihotice,antiparkinsoniene, antidepresive),consumul cronic de alcool, comorbidităţile(demenţa senilă, infarctul miocardic, bolicare evoluează cu alterarea mobilităţii) [12].Conform recomandărilor actuale nu sejustifică suplimentarea cu calciu la pacienţiitrataţi cu IPP pentru prevenirea fracturilor şi– dacă indicaţia terapeutică este corectă –tratamentul antisecretor se continuă chiar înprezenţa osteoporozei [1].IPP şi malabsorbţiaAciditatea gastrică este necesarăpentru absorbţia fierului şi eliberăriivitaminei B 12 din proteine. Deşi pot fiîntâlnite anomalii ale tabloului hematologicanemia este rar manifestă clinic în absenţaaltei etiologii. Au fost raportate şi cazuri dehipomagneziemie la pacienţii trataţi cu IPP.Nu se recomandă testarea magneziului derutină, la toţi pacienţii, ci doar la cei cufactori de risc (malabsorbţie, insuficienţărenală) [13]IPP şi interacţiunile medicamentoaseEste cunoscut riscul hemoragicgastroduodenal la pacienţii aflaţi întratament cu antiinflamatorii nonsteroide(AINS) şi antiagregante plachetare. Atâtaspirina cât şi clopidogrelul cresc de 2-4 oririscul de hemoragie digestivă superioară, iarasocierea Clopidogrel – AINS creşte acestrisc de 7,5 ori [14]. Asocierea IPP la aceştipacienţi scade semnificativ riscul hemoragic,cu până la 80-90%. În 2010 ColegiulAmerican de Cardiologie a propus unalgoritm de asociere a IPP la tratamentulantiagregant cu tienopiridine. Fiecare pacienttrebuie evaluat din punct de vedere alriscului hemoragiei digestive superioare.Dacă pacientul prezintă istoric de ulcer sauhemoragie digestivă în antecedente sau dacăia concomitent tratament anticoagulant, cuAINS sau corticosteroizi se vor administraIPP.Chiar în absenţa factorilor de riscmenţionaţi, dacă pacientul necesită terapiecu două antiagregante şi este vârstnic (peste60 de ani) sau consumator cronic de alcoolsau prezintă simptome de tip reflux gastroesofagiansau dispepsie funcţională, asociereaIPP este de asemenea indicată [15].