PDF (5 MB) - Jurnalul de Chirurgie

164 Constantin C. et al.Jurnalul de Chirurgie (Iaşi), 2013, Vol. 9, Nr. 2Complicaţiile chirurgiei cataractei potfi clasificate după mai multe criterii. Amales o clasificare bazată pe o sinteză aliteraturii de specialitate preluată din BCSCediţia 2010-2011 (Tabelul II) [7].Acestea sunt doar o parte acomplicaţiilor chirurgiei cataractei. Mai suntmenţionate, în diverse alte lucrări ca șicomplicaţii precoce: camera anterioară deprofunzime mică, material cristalinianrestant în camera posterioară/cameraanterioară, astigmatismul indus chirurgical,sindromul toxic de segment anterior,sindromul Brown-McClean, sindromuluveită-glaucom-hifemă, decolarea/rupturilemembranei Descemet, keratoliza, surprizelerefractive, iar ca și complicaţii tardive:invazia epitelială a camereianterioare, fimoza capsulei anterioare,alterarea zonulară tardivă cu dislocareapseudofakului [8].Desigur că impactul asupra recuperăriifuncţiei vizuale și a rezultatului postoperatorfinal diferă de la complicaţie lacomplicaţie, unele având un impact minor,chiar dacă persistă un timp mai îndelungat,altele alterând ireversibil funcţia vizuală șideterminând un prognostic infaust chiar dinperioada post-operatorie imediată.Situaţia este uneori dificil de estimatpentru unele complicaţii, pentru că în ciudaunui aceluiași tip de manifestare clinicăevoluţia și prognosticul pot fi extrem dediferite. De exemplu, edemul cornean postoperator,care are etiologie multifactorialăextrem de diversă, poate în aceleași condiţiisă constituie o complicaţie majoră saudimpotrivă, să fie un fenomen pasager cuevoluţie favorabilă fără ca vreun elementclinic ajutător să fie definitoriu în apreciereaprognosticului.În studiul nostru, complicaţiileconsemnate au fost în mare parte minore(Tabelul I). Au existat situaţii în carecazurile care au necesitat vitrectomieanterioară (din cauza rupturilor capsulare cusau fără material cristalinian în cavitateavitreană) au avut ulterior un parcursfavorabil; două cazuri au dezvoltat însăedem macular cistoid semnificativ clinic(fiind complicaţii tardive nu suntconsemnate în studiu).Au existat și două situaţii de sindromtoxic de segment anterior (TASS)consemnate ca atare de la început, deșinumărul de edeme corneene severe a fostmai mare dar, într-un parcurs de urmăriremai lung, s-au remis în intervale de timpvariabile. Nu am înregistrat alte complicaţiisevere, de tipul hemoragiei expulzive,hemoragiei vitreene, decolării de retină,endoftalmitei post-operatorii.Din totalul de 480 ochi operaţi pentrucataractă 28% au prezentat un edem corneanminor care s-a remis în câteva zile cu saufără tratament local.Cauzele sunt multiple, de la duritatecrescută a nucleului ce a necesitat o cantitatemare de ultrasunete, până la profunzimearedusă a camerei anterioare care face camanevrele chirurgicale, în special eliberareade ultrasunete, să se facă în vecinătateaendoteliului cornean, numărul de celuleendoteliale, timpul de phacoemulsificare,substanţele vâscoelastice folosite, experienţachirurgului şi aparatul folosit pentruintervenţie. Edemul cornean moderat s-aîntâlnit în 15,14% din cazuri, iar cel sever în0,83% cazuri în care credem că o contribuţiemajoră la instalarea edemului l-a avutnumărul scăzut de celule endoteliale.În literatură sunt menţionate situaţii deedem cornean sever care nu se datoreazănumărului mic de celule endoteliate cumeste cazul în TASS, incidenţa acestuia fiindîntre 1,87% şi sub 1% [9,10].Celelalte complicaţii imediate întâlnitesunt în procent de sub 1 %, au fost rezolvateîn postoperatorul imediat sau tardiv,necontabilizând nici un caz de pierdere avederii. Ochii iniţial afaci au fost implantaţiulterior cu implant de cameră posterioară însulcus. Edemele corneene au beneficiat detratatment prelungit cu colire cudexametazonă şi soluţii hipertoneadministrate topic.Considerăm că experienţa chirurguluieste importnată în reducerea incidenţeicomplicaţiilor intra-operatorii. Studiulefectuat în doua centre din Japonia cu medici