PDF (5 MB) - Jurnalul de Chirurgie

114 Păunescu V.Jurnalul de Chirurgie (Iaşi), 2013, Vol. 9, Nr. 2corelat permanent informaţiile clinice cucele chirurgicale şi autopsice, şi a publicat înrevista Boston Medical Surgical Journal din21 februarie 1889, lucrarea AcutePancreatitis: A Consideration of PancreaticHemorrhage, Hemorrhagic, Supurative andGangrenous Pancreatitis and DisseminatedFat Necrosis, realizând prima clasificare abolii în cele trei forme [5]. Lucrările lui Fitzau facilitat, în deceniile ulterioare, efectuareaaltor cercetări. În general, în sistemul declasificare, s-au folosit informaţii provenitedin clinică, informaţii chirurgicale saunecropsice. Datorită prezentării cliniceextrem de variate a bolii, în ciudacunoştinţelor avansate în înţelegereafiziopatologiei pancreatitei acute, atratamentului intensiv, boala prezintă o maremorbiditate şi mortalitate.Incidenţa pancreatitei acute este încreştere pe plan mondial [6], şi a fost de43,8/100.000 locuitori în California, S.U.A.,în 2001 [7] şi de 45,3/100.000 locuitori înEuropa, în 2005 [8].În S.U.A., numărul pacienţilorinternaţi în spitale pentru pancreatită acută acrescut de la 183.000 de cazuri în 1982, la220.000 de cazuri în 2007 [9].Mortalitatea generală în pancreatitaacută variază între 2 şi 16%, în formeleuşoare, iar în formele severe, însoţite deinsuficienţe multiple ale sistemelor deorgane (Multiple Organ Failure - MOF),atinge 30%, ca să ajungă la 95% în necrozapancreatică infectată [10].Pentru diferenţierea diverselor formemorfopatologice şi clinice ale pancreatiteiacute şi pentru asigurarea unui tratamentindividualizat, în clasificarea pancreatiteiacute s-au folosit diverse criterii clinice,morfologice, biochimice, bacteriologice, saualte mijloace sofisticate de diagnostic ca:tomografia computerizată, imaginile derezonanţă magnetică, colangiopancreatografiaretrogradă endoscopică, ultrasonografia.Astfel, primul simpozion de laMarsilia din 1963, împarte pancreatita acutăpe baza autopsiilor în două forme: acută şiacută recurentă [11]. S-a demonstrat rapidcă, deşi clasificarea este simplă, în stadiulprecoce al bolii nu este posibilă diferenţiereapancreatitei acute recurente de exacerbareaacută a pancreatitei cronice.La al doilea Simpozion de la Marsiliadin 1984 [12], definiţia pancreatitei acute s-astabilit pe baza datelor chirurgicale şinecropsice [12]. Datele au fost completate laSimpozionul de la Roma din 1988.Simpozionul din 1984 de la Cambridgeclasifică pancreatita acută în uşoară şi severăîn funcţie de prezenţa complicaţiilor.Complicaţiile identificate sunt: flegmonul,pseudochistul, abcesul, necroza şihemoragia [13]. Definiţiile s-au bazat pedatele chirurgicale şi necropsice. Pentruclasificarea gradului leziunilor pancreaticeau fost folosite imaginile tehnice oferite deultrasonografie, de colangiopancreatografieretrogradă endoscopică şi tomografiacomputerizată. Noile metode de diagnosticau permis o mai bună corelaţie între gradulmodificărilor morfologice ale pancreasului şiintensitatea şi frecvenţa complicaţiilorgenerale şi locale [14], dar au continuat săexiste confuzii datorită definiţiilor şiterminologiei folosite în descrierea şidiferenţierea complicaţiilor pancreatiteiacute [15]. Au continuat să fie propuse noiclasificări bazate pe diverse criterii [16,17].În septembrie 1992, 40 de experţi înpancreatita acută, anatomişti, gastroenterologi,internişti, patologi, radiologi şichirurgi, reprezentând 15 ţări şi şasediscipline medicale, după trei zile dedezbateri la Simpozionul Internaţional de laAtlanta, Georgia, S.U.A., au adoptat, princonsens, definiţiile despre pancreatita acută,severitatea bolii, insuficienţa multiplă deorgane şi complicaţiile locale [18-20].Clasificarea Atlanta încearcă să introducăuniformitate în aprecierea severităţii şi adiferitelor complicaţii ale bolii. Conformclasificării Atlanta, pancreatita acută seprezintă sub două forme: uşoară şi severă. Înaceastă clasificare nu se foloseşte termenulde pancreatită hemoragică, deoarecehemoragia poate fi întâlnită şi în afarapancreatitei [16]. Pancreatita acută esteconsiderată a fi procesul inflamator al