168 Timişescu L. et al.<strong>Jurnalul</strong> <strong>de</strong> <strong>Chirurgie</strong> (Iaşi), 2013, Vol. 9, Nr. 2formaţiune pseudotumorală, cu impulsiune şiexpansiune la tuse, reductibilă la taxis, iar înregiunea inghinală stângă o formaţiunepseudotumorală cu aceleaşi caracteristici.Diagnosticul clinic a fost <strong>de</strong> hernie inghinalădreaptă recidivată şi hernie inghinală oblicăexternă stângă.Investigaţiile paraclinice nu auevi<strong>de</strong>nţiat alte modificări patologice.S-a intervenit chirurgical, subanestezie generală cu intubaţie orotraheală,prin abord laparoscopic extraperitoneal (TEP- total extraperitoneal).S-a disecat spaţiul properitoneal cutrocarul cu balonaş, care a fost ulteriorînlocuit cu altul <strong>de</strong> 12 mm cu sistem <strong>de</strong>etanşeizare şi s-a insuflat CO 2 la presiune <strong>de</strong>10-12 mm Hg.Dispoziţia celor 3 trocare <strong>de</strong> lucru <strong>de</strong> 5mm a fost astfel: unul la câţiva cmsubombilical şi două <strong>de</strong>asupra spinelor iliaceanterosuperioare, la 3-4 cm superior şi 1-2cm medial <strong>de</strong> acestea. S-a i<strong>de</strong>ntificat, disecatşi redus un sac <strong>de</strong> hernie oblică externă pepartea stângă (Fig. 1) iar pe partea dreaptăun sac <strong>de</strong> hernie directă. Surprizaintraoperatorie a fost că sub tractul ileopubicdrept s-a i<strong>de</strong>ntificat, disecat şi redus un sac<strong>de</strong> hernie femurală nei<strong>de</strong>ntificată laexamenul clinic (Fig. 2). S-au rulat şiintrodus prin trocarul optic 2 proteze <strong>de</strong>polipropilen monofilament, cu dimensiuni <strong>de</strong>12 x 15 cm.Protezele au fost simple, fără fantă şinu au necesitat fixare, ele urmând să fiemenţinute în poziţie <strong>de</strong> către presiuneaintraperitoneală. Protezele au fost plasateastfel încât să acopere întreaga zonăslabă inghinofemurală (Fruchaud) pentru apreveni formarea altor hernii [4] (Fig. 3).Exsuflarea gazului s-a făcut progresiv,sub control vizual, asigurându-ne căprotezele au rămas corect poziţionate peperetele muscular.Evoluţia postoperatorie a fostfavorabilă, pacientul fiind externat în a treiazi postoperator.Controalele periodice nu au semnalatmorbiditate postoperatorie sau recidivaherniei la 6 luni, 1 an sau 2 ani postoperator.Fig. 1 Sacul <strong>de</strong> hernie oblică externă stângăFig. 2 Defectele parietale pe partea dreaptăFig. 3 Aspect final după plasarea celor două proteze<strong>de</strong> polipropilenDISCUŢIIHernia ocultă este <strong>de</strong>finită ca o herniecare nu a fost i<strong>de</strong>ntificată la examenul clinic[3]. Acest lucru se poate întâmpla fie încontextul coexistenţei a două <strong>de</strong>fecteherniare din care unul este evi<strong>de</strong>nt, celălalt
TEP în hernia inghinală multiplă 169<strong>Jurnalul</strong> <strong>de</strong> <strong>Chirurgie</strong> (Iaşi), 2013, Vol. 9, Nr. 2„scăpând” examinatorului, fie când hernia<strong>de</strong>şi este simptomatică, are dimensiuni preamici pentru a putea fi evi<strong>de</strong>nţiată clinic.Missed hernia syndrome este <strong>de</strong>finitprin tratarea unui <strong>de</strong>fect herniar izolat şilipsa tratării unei hernii inghinale ipsilateralecoexistente datorită evaluării incomplete aregiunii inghinofemurale [6]. O hernienediagnosticată clinic, sau trecută cu ve<strong>de</strong>reala intervenţia chirurgicală anterioară, poate firesponsabilă pentru simptomatologiapersistentă [3].Cele mai multe dintre aceste herniiratate la examenul clinic sau la intervenţiachirurgicală sunt hernii femurale sauobturatorii [2].Unul dintre motivele eşeculuidiagnostic este raritatea lor. În timp cehernia femurală reprezintă 2-8% din totalulherniilor inghinale [7], hernia obturatoriereprezintă mai puţin <strong>de</strong> 1% din totalulherniilor [8]. Uşurinţa stabiliriidiagnosticului clinic a herniei inghinale facesă scape diagnosticului, o hernie femuralăconcomitentă.Hernia femurală prezintă dificultăţi îndiagnostic mai mari <strong>de</strong>cât alte herniiabdominale externe [9]. Aceasta este oafecţiune mai frecventă la femei. La bărbaţi,herniile femurale sunt rare şi, în mai mult <strong>de</strong>jumătate din cazuri, sunt asociate cu o hernieinghinală [10].Diagnosticul <strong>de</strong> hernie inghinală poatefi stabilit prin examenul clinic cu osensibilitate <strong>de</strong> 74,5-92% şi specificitate <strong>de</strong>93% [11-13]. Doar cazurile cu herniineevi<strong>de</strong>nte clinic/tumefacţii abdominaleîndoielnice necesită investigaţii suplimentare<strong>de</strong> diagnostic [13-15].În dubiile <strong>de</strong> diagnostic investigaţiainiţială <strong>de</strong> elecţie este ecografia parietală.Într-o analiză sistematică <strong>de</strong> evaluare aherniiilor oculte, ultrasonografia şiherniografia (peritoneografia) au fost cel mai<strong>de</strong>s utilizate [14]. Necesitatea <strong>de</strong> adiagnostica şi rezolva cât mai rapidsimptomatologia algică la sportivii <strong>de</strong>performanţă a făcut să se <strong>de</strong>zvolteinvestigaţiile pentru diagnosticarea herniiloroculte. Cu ajutorul herniografiei, au fostdiagnosticate hernii oculte în 25% dincazuri, la sportivii care prezentau dureriinghinale <strong>de</strong> lungă durată fără a putea fi<strong>de</strong>finite anterior [16]. Computer tomografiapoate <strong>de</strong>tecta majoritatea herniilor inghinalecare necesită intervenţie chirurgicală.Rezonanţa magnetică nucleară (IRM) aresensibilitate şi specificitate <strong>de</strong> peste 94% îndiagnosticul herniilor inghinale şi <strong>de</strong>asemenea poate diagnostica alte afecţiuniasociate [13]. Costul şi lipsa <strong>de</strong>disponibilitate poate limita posibilitateapractică a IRM.Deşi herniografia poate fi mai exactă,este invazivă şi este rareori necesară, avândla dispoziţie alte investigaţii noninvazive[17,18]. În cazul în care imagistica nureuşeşte să i<strong>de</strong>ntifice o hernie suspectată,laparoscopia diagnostică poate fi folosităpentru a evi<strong>de</strong>nţia sau exclu<strong>de</strong> <strong>de</strong>finitiv ohernie [5]. Intervenţia chirurgicală pe calelaparoscopică oferă oportunitatea <strong>de</strong> aexamina toate orificiile herniare inghinale şi<strong>de</strong> a i<strong>de</strong>ntifica <strong>de</strong>fectele parietale „pierdute”la examenul clinic sau intervenţiilechirurgicale anterioare [1,4,19].La o proporţie semnificativă <strong>de</strong>pacienţi operaţi pe cale laparoscopică, s-apus în evi<strong>de</strong>nţă o hernie femurală asociatăherniei inghinale, literatura <strong>de</strong> specialitateraportând o inci<strong>de</strong>nţă <strong>de</strong> 6-33% [20-22].Aceste hernii concomitente sunt uşor tratateîn aceeaşi şedinţă operatorie laparoscopică.Ekberg et al., într-un studiu pe 314 pacienţicu hernii inghinale, a arătat că 71 pacienţi(23%) au avut hernii multiple [3].O situaţie clinică aparte este herniafemurală, după cura chirurgicală a hernieiinghinale. Cauza este fie o hernie ignorată,fie o hernie secundară herniorafiei inghinale.Herniile ignorate apar după intervenţiichirurgicale pe cale anterioară dacă regiuneafemurală nu este explorată [23]. Într-unstudiu pe 34.849 cazuri <strong>de</strong> hernie inghinalăoperată, Mikkelsen et al. [24] constată oinci<strong>de</strong>nţă <strong>de</strong> 15 ori mai mare a hernieifemurale după herniorafia inghinală (cu/fărăproteză), comparativ cu inci<strong>de</strong>nţa spontană.Aceste recidive femurale au apărut mai<strong>de</strong>vreme <strong>de</strong>cât recidivele inghinale, sugerând