Rugăciunea - Ellen G. White

mulțumim că le-am primit. Apoi să ne vedem de îndatoririle noastre, fiind
siguri că binecuvântarea se va da, atunci când vom avea mai mare nevoie de
ea. Când am învățat să facem lucrul acesta, vom ști că rugăciunile noastre au
fost ascultate. Dumnezeu va face pentru noi „nespus mai mult”, „potrivit cu
bogăția slavei Sale” și „după lucrarea puterii tăriei Lui”. (Efeseni 3, 20.16; 1,
19.) -- Hristos, Lumina lumii, 200.
Rugăciunile la care aparent nu primim răspuns ar putea să fie printre
binecuvântările noastre cele mai mari -- În grija Sa iubitoare și în interesul
arătat față de noi, adesea, Cel care ne înțelege mai bine decât ne înțelegem
noi înșine refuză să ne lase să căutăm în mod egoist satisfacerea propriei
ambiții. El nu ne permite să trecem pe lângă îndatoririle comune, dar sfinte,
care se află chiar lângă noi. Adesea, aceste îndatoriri reprezintă tocmai
pregătirea esențială pentru o lucrare mai înaltă. Deseori, planurile noastre
dau greș numai pentru a avea succes acelea pe care le are Dumnezeu pentru
noi.
Nu suntem niciodată chemați să facem cu adevărat un sacrificiu pentru
Dumnezeu. El ne cere să-I cedăm multe lucruri, dar dacă facem așa, nu
renunțăm decât la ceva ce ne împiedică în calea noastră spre cer. Chiar și
când ni se cere să renunțăm la acele lucruri care sunt bune în ele însele,
putem fi siguri că Dumnezeu ne pregătește un bine și mai mare.
În viața viitoare, tainele care aici ne-au necăjit și dezamăgit ni se vor
desluși. Vom vedea că rugăciunile noastre aparent neascultate și așteptările
noastre zadarnice s-au numărat printre binecuvântările cele mai mari.
Trebuie să privim fiecare îndatorire ca fiind sfântă, oricât de umilă ar
fi, pentru că ea este o parte din slujirea adusă lui Dumnezeu. Rugăciunea
noastră zilnică ar trebui să fie: „Doamne, ajută-mă să fac tot ce pot mai bine.
Învață-mă cum să fac o lucrare mai bună. Dă-mi energie și voioșie. Ajută-mă
124