Rugăciunea - Ellen G. White

Divina vindecare, 478, 479.
Dacă te-ai consacrat Iui Dumnezeu, ca să îndeplinești lucrarea Lui, nu
ai niciun motiv de îngrijorare pentru ziua de mâine. Domnul căruia îi slujești
cunoaște sfârșitul de la început. Evenimentele viitorului, care sunt ascunse
ochilor tăi, sunt ca o carte deschisă pentru Cel ce este Atotputernic.
Când luăm în mâinile noastre administrarea lucrărilor pe care trebuie să
le facem și ne bazăm pe propria înțelepciune pentru a avea succes, noi luăm
pe umeri o povară pe care Dumnezeu nu ne-a dat-o și încercăm să o purtăm
fără ajutorul Lui. Ne asumăm o responsabilitate care îi aparține lui
Dumnezeu și astfel ne așezăm, realmente, în locul Lui. Când anticipăm
pericolul și nereușita și avem toate motivele să fim siguri că vor veni, putem
să ne îngrijorăm, pe bună dreptate. Dar, dacă vom crede cu adevărat că
Dumnezeu ne iubește și vrea să ne facă bine, vom înceta să ne temem de
viitor. Ne vom încrede în Dumnezeu, cum se încrede un copil în părintele
său iubitor. Atunci, tulburările și obsesiile noastre chinuitoare vor dispărea,
pentru că voința noastră este absorbită de voința lui Dumnezeu. -- Cugetări
de pe Muntele Fericirilor, 100, 101.
Eliezer s-a rugat pentru călăuzirea divină și a primit-o -- Eliezer și-a
adus aminte de cuvintele lui Avraam, și anume că Dumnezeu va trimite pe
îngerul Său cu el, și s-a rugat cu stăruință pentru o călăuzire precisă. În
familia stăpânului său fusese deprins cu manifestarea continuă a bunătății și
ospitalității, iar acum el s-a rugat ca semnul care să i-o arate pe tânăra aleasă
de Dumnezeu să fie un act de bunăvoință.
Nici nu terminase bine de rostit rugăciunea, că răspunsul a și venit.
Printre femeile care erau strânse la fântână, purtarea plăcută a uneia dintre
ele îi atrase atenția. Pe când aceasta se întorcea de la fântână, străinul îi ieși
în întâmpinare, cerându-i apă din vadra pe care o purta pe umăr. Cererea a
256