Rugăciunea - Ellen G. White

vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. Să nu
iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și
supărare m-a făcut să vorbesc până acum”. Convins că mustrarea lui fusese
nedreaptă, Eli a răspuns: „Du-te în pace și Dumnezeul lui Israel să asculte
rugăciunea pe care I-ai făcut-o!”
În rugăciunea ei, Ana făcuse un legământ că, dacă îi va fi ascultată
cererea, îl va consacra pe copilul ei în slujba lui Dumnezeu. Ea a făcut
cunoscut acest legământ soțului ei, iar el l-a confirmat printr-un act solemn
de închinare, înainte de a pleca de la Șilo.
Rugăciunea Anei a fost ascultată, iar ea a primit darul pentru care se
rugase așa de stăruitor. Când a privit la dovada favorii divine, i-a dat
copilului numele de Samuel -- Dumnezeu a ascultat. -- Signs of the Times,
27 octombrie, 1881.
Ilie
Ilie s-a rugat pentru pocăința lui Israel -- În munții Galaadului, la răsărit
de Iordan, trăia în zilele lui Ahab un om al credinței și al rugăciunii, a cărui
lucrare neînfricată era destinată să oprească răspândirea rapidă a apostaziei în
Israel. Departe de orice oraș renumit și neavând o poziție înaltă în societate,
Ilie Tișbitul și-a început misiunea încrezător în planul lui Dumnezeu de a
pregăti calea înaintea lui și de a-i da succes deplin. Cuvântul credinței și al
puterii era pe buzele lui și întreaga lui viață era consacrată lucrării de
reformă. Glasul lui era al unuia care striga în pustie pentru a mustra păcatul
și pentru a respinge valul răului. Deși a venit la oameni ca mustrător al
păcatului, totuși solia lui oferea balsamul de Galaad sufletelor bolnave de
păcat ale celor care doreau să fie vindecați.
Când Ilie l-a văzut pe Israel afundându-se din ce în ce mai mult în
148