Rugăciunea - Ellen G. White

Capitolul 12
Rugăciunea și înviorarea spirituală
Înviorarea va veni numai ca răspuns la rugăciune -- Cea mai mare și
cea mai urgentă dintre toate nevoile noastre este o înviorare a adevăratei
evlavii în rândurile noastre. Trebuie să depunem un efort stăruitor pentru a
obține binecuvântarea Domnului, nu pentru că Dumnezeu nu este doritor să
reverse binecuvântarea Sa asupra noastră, ci pentru că noi suntem nepregătiți
să o primim. Tată! nostru ceresc este mai doritor să le dea Duhul Său cei
Sfânt celor ce Îl cer, decât sunt părinții pământești doritori să le dea daruri
bune copiilor lor. Cu toate acestea, lucrarea noastră este aceea de a ne
mărturisi păcatul, de a ne umili, de a ne pocăi și de a ne ruga stăruitor,
îndeplinind astfel condițiile pe care le-a pus Dumnezeu când a făgăduit că ne
va da binecuvântarea Sa. Înviorarea spirituală trebuie să fie așteptată numai
ca răspuns la rugăciune. -- Selected Messages 1:121.
În zilele noastre este nevoie de o înviorare a acelei religii trăite din
toată inima, așa cum a fost aceea pe care au experimentat-o israeliții din
vechime. Asemenea lor, trebuie să aducem roade vrednice de pocăință, să
renunțăm la păcatele noastre, să curățim templul întinat al inimii, pentru ca
Domnul Isus să poată domni în el. Este nevoie de rugăciune -- de o
rugăciune stăruitoare și biruitoare. Mântuitorul nostru a lăsat făgăduințe
prețioase pentru cei ce se roagă și sunt pocăiți cu adevărat. Astfel de oameni
nu vor căuta fața Sa în zadar. De asemenea, prin exemplul propriu, El ne-a
învățat despre necesitatea rugăciunii. El Însuși, ca Maiestate a cerului, a
petrecut întreaga noapte în comuniune cu Tatăl Său. Dacă Răscumpărătorul
lumii nu S-a considerat prea neprihănit, prea înțelept, prea sfânt pentru a mai
căuta ajutor de la Dumnezeu, atunci noi, muritori supuși greșelii, avem o
nevoie absolută de ajutorul divin. În pocăință și cu credință, fiecare creștin
adevărat va merge adesea la „scaunul harului, ca să capete îndurare și să
129