Rugăciunea - Ellen G. White

Vor avea loc vindecări, căci „rugăciunea credinței îi va salva pe cei
bolnavi”. Avem puterea Duhului Sfânt și siguranța netulburată a credinței,
care poate cere împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu. Făgăduința
Domnului: „Își vor pune mâinile peste cei bolnavi și ei se vor însănătoși”
(Marcu 16, 18) este tot atât de demnă de încredere acum, cu în zilele
apostolilor. Ea arată privilegiul pe care îl au copiii lui Dumnezeu, iar credința
noastră ar trebui să se bazeze pe tot ce cuprinde făgăduința aceasta. Slujitorii
lui Hristos sunt niște mijloace ale lucrării Sale și, prin ei, El dorește să-și
exercite puterea vindecătoare. Lucrarea noastră este aceea de a-i aduce pe cei
bolnavi și suferinzi înaintea lui Dumnezeu, purtându-i pe brațele credinței
noastre. Trebuie să-i învățăm să creadă în marele Vindecător. -- Divina
vindecare, 226.
Rugăciunea pentru bolnavi trebuie să ia în considerare voia lui
Dumnezeu -- Când ne rugăm pentru cei bolnavi, ar trebui să ne amintim că
„nu știm cum trebuie să ne rugăm” (Romani 8, 26). Nu știm dacă
binecuvântarea pe care o dorim va fi sau nu cea mai bună. De aceea,
rugăciunile noastre ar trebui să includă și acest gând: „Doamne, Tu știi
fiecare taină a sufletului. Tu cunoști aceste persoane. Isus, Apărătorul lor, șia
dat viața pentru ele. Dragostea Sa pentru ele este mult mai mare decât ar
putea fi dragostea noastră pentru ele. De aceea, dacă este pentru slava Ta și
spre binele celor suferinzi, cerem ca, în Numele lui Isus, să li se redea
sănătatea. Dacă nu este voia Ta ca ei să fie însănătoșiți, cerem ca harul Tău
să-i poată mângâia, iar prezența Ta să-i sprijine în suferințele lor”.
Dumnezeu știe sfârșitul de la început. El cunoaște inima tuturor
oamenilor. El citește fiecare secret al sunetului. El știe dacă aceia pentru care
se înalță rugăciunea vor fi sau nu în stare să îndure încercările care ar veni
asupra lor, dacă ar trăi. El știe dacă viețile lor ar fi o binecuvântare sau un
blestem pentru ei înșiși și pentru lume. Acesta este un motiv pentru care,
atunci când prezentăm cu seriozitate cererile noastre, ar trebui să spunem:
262