Rugăciunea - Ellen G. White

Din lumina pe care am avut-o cu privire la acest subiect, am stabilit că,
atunci când ne adunăm să ne închinăm Lui, Dumnezeu nu dorește ca aceste
ocazii să fie plictisitoare și obositoare, prin faptul că rămânem pe genunchi
un timp destul de îndelungat, ascultând câteva rugăciuni lungi. Cei cu
sănătatea șubredă nu pot să suporte acest efort, fără să ajungă extrem de
obosiți și epuizați. Din cauză că stă în genunchi așa de mult timp, trupul
obosește, iar ce este și mai rău este faptul că mintea ajunge să fie așa de
obosită de rugăciunea continua, încât nu se mai primește nicio înviorare
spirituală, iar adunarea este pentru oameni mai rea decât o pierdere. Ei ajung
obosiți din punct de vedere mintal și fizic, fără să fi obținut nicio putere
spirituală.
Adunările pentru predicare și rugăciune nu trebuie să fie plictisitoare.
Dacă este posibil, toți să fie prezenți la ora stabilită și, dacă unii întârzie și
vin cu o jumătate de oră sau chiar cu cincisprezece minute după timpul
stabilit, nu trebuie să fie așteptați. Dacă sunt prezenți numai doi, aceștia pot
să ceară împlinirea făgăduinței.
Dacă este posibil, adunarea trebuie să înceapă la ora stabilită, indiferent
dacă sunt prezenți puțini sau mulți. Formalitatea și rigiditatea rece trebuie să
fie lăsate la o parte, iar toți trebuie să își îndeplinească datoria cu
promptitudine. La ocaziile obișnuite, timpul pentru rugăciune să nu dureze
mai mult de zece minute. După ce a avut loc o schimbare de poziție, iar o
cântare sau un îndemn au îndepărtat monotonia, dacă vreunul simte nevoia
de a se ruga, atunci să se roage.
Toți trebuie sa simtă ca fiind o datorie creștină să se roage scurt.
Spune-I Domnului exact ce dorești, fără să înconjori toată lumea. în
rugăciunea particulară, toți au privilegiul să se roage cât de lung doresc și să
fie cât de expliciți le place. Ei se pot ruga pentru toate rudele și pentru toți
227