Rugăciunea - Ellen G. White

spirituală. Noi nu ne bucurăm de plinătatea binecuvântării pe care Domnul a
pregătit-o pentru noi, deoarece nu cerem cu credință. Dacă am exercita
credința în Cuvântul viului Dumnezeu, am avea cele mai îmbelșugate
binecuvântări. Noi Îl dezonorăm pe Dumnezeu prin lipsa noastră de credință,
de aceea nu le putem împărtăși altora viață, aducând o mărturie vie și
înălțătoare. Noi nu putem da ce nu avem. -- Mărturii pentru comunitate 6:63.
Cereți cu credință și apoi primiți -- Noi putem să obținem putere de la
Dumnezeu. El este în stare să ne ajute. El poate să ne dea har și înțelepciune
cerească. Dacă veți cere cu credință, veți primi, dar trebuie să vegheați în
vederea rugăciunii. Vegheați, rugați-vă, lucrați -- acestea să fie cuvintele
voastre de ordine. -- Mărturii pentru comunitate 2:427.
Credința consideră că are binecuvântarea înainte de a o vedea sau simți
-- Am văzut adesea că mulți copii ai Domnului neglijează prea mult
rugăciunea, îndeosebi rugăciunea în taină, și am văzut că mulți nu exercită
credința aceea pe care au atât privilegiul, cât și datoria de a o exercita,
așteptând adesea acel simțământ pe care numai credința poate să-l aducă.
Sentimentul nu este credință. Cele două sunt deosebite. Voi trebuie să vă
exercitați credința, dar Dumnezeu este acela care dă sentimentul de bucurie
și binecuvântarea. Harul lui Dumnezeu vine în suflet prin intermediul unei
credințe vii, iar noi avem capacitatea de a exercita credința aceasta.
Credința cea adevărată se bazează pe făgăduință și consideră că are
binecuvântarea înainte de a o vedea sau simți. Trebuie să trimitem cererile
noastre în Sfânta Sfintelor cu credință, iar apoi, credința noastră trebuie să se
bazeze pe binecuvântarea făgăduită și să considere că am primit-o. După
aceea, trebuie să credem că primim binecuvântarea, deoarece credința
noastră a primit-o deja și, în conformitate cu Scriptura, ea este a noastră.
„Orice lucru veți cere când vă rugați, să credeți că l-ați și primit și-l veți
avea”. (Marcu 11, 24.) Aceasta este credința adevărată -- a crede că primim
binecuvântarea chiar înainte de a o vedea. Când binecuvântarea făgăduită
61