Rugăciunea - Ellen G. White

Natura umană a lui Isus a făcut din rugăciune o necesitate -- În timp ce
avea natură umană, El simțea nevoia de putere de la Tatăl Său. El a ales
locuri de rugăciune. Îi plăcea să aibă legătură cu Tatăl Său în singurătatea
muntelui. Sfântul Lui suflet uman era întărit pentru îndatoririle și necazurile
zilei. Mântuitorul nostru S-a identificat cu nevoile și slăbiciunile noastre,
astfel că a devenit un om al rugăciunii, care Își petrecea noaptea, cerând de la
Tatăl Său provizii proaspete de putere, pentru a fi întărit și înviorat pentru
îndatoriri și încercări. El este exemplul nostru în toate privințele. El ne este
Frate în slăbiciunile noastre, dar nu prin faptul că a avut aceleași patimi ca
noi. Pentru că a fost Cel fără păcat, natura Lui s-a ferit de rău. El a îndurat
lupte și chin sufletesc într-o lume a păcatului. Natura Lui umană a făcut din
rugăciune o necesitate și un privilegiu. El a cerut tot ajutorul divin puternic și
mângâierea pe care Tatăl Său era gata să I le împărtășească Aceluia care,
pentru folosul omului, a părăsit bucuriile cerului și și-a ales căminul într-o
lume rece și nerecunoscătoare. Hristos a găsit mângâiere și bucurie în
legătura cu Tatăl Său. Aici putea El să-și descarce inima de durerile care Îl
zdrobeau. El a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința.
În cursul zilei, El muncea cu zel să facă bine altora, să salveze oameni
de nimicire. Îi vindeca pe bolnavi, îi mângâia pe cei întristați și aducea
bucurie și nădejde celor disperați. Pe morți, i-a adus la viață. După ce Își
încheia lucrarea de peste zi, El pleca, seară de seară, departe de tumultul
orașului și îngenunchea într-o dumbravă retrasă, în rugăciune fierbinte către
Tatăl Său. Uneori, razele luminoase ale lunii străluceau asupra făpturii Lui
aplecate. Apoi, din nou, norii și întunericul îndepărtau toată lumina. În timp
ce Se găsea aplecat în rugăciune, rouă și bruma nopții se așezau pe capul și
pe barba Sa. Adesea, El continua cu cererile Lui pe parcursul nopții întregi.
El este pilda noastră. Dacă ne-am putea aduce aminte de acest lucru și l-am
imita, am fi mult mai puternici în Dumnezeu.
Dacă Mântuitorul oamenilor, cu puterea Lui divină, a simțit nevoia de
rugăciune, cu cât mai mult muritorii slabi și păcătoși ar trebui să simtă
194