Rugăciunea - Ellen G. White

ei, ajung să nu mai aibă pentru ce să se roage și pierd simțământul nevoii de
rugăciune. Rugăciunile lor devin individualiste și egoiste. Ei nu se pot ruga
pentru nevoile omenirii sau pentru înălțarea și edificarea împărăției lui
Dumnezeu, cerând putere pentru această lucrare.
Dacă neglijăm privilegiul de a ne aduna pentru a ne întări și încuraja
unul pe altul și pentru a-I sluji lui Dumnezeu, vom suferi pierderi.
Adevărurile Cuvântului Său își vor pierde claritatea și importanța pentru noi.
Inima noastră va înceta să fie iluminată și trezită prin influența lor sfințitoare
și puterea noastră spirituală va scădea. În relațiile noastre, între creștini,
pierdem foarte mult prin lipsa de simpatie unul față de altul. Cine se izolează
de ceilalți, pentru a trăi doar pentru sine, nu se află în poziția în care l-a
chemat Dumnezeu. Cultivarea aptitudinilor noastre naturale de a stabili
relații sociale ne face capabili să simțim cu alții și constituie mijlocul prin
care ne dezvoltăm în slujba lui Dumnezeu.
Când creștinii se adună, pentru a vorbi despre iubirea lui Dumnezeu și
despre prețioasele adevăruri ale mântuirii, inima lor se înviorează și ei se
încurajează unii pe alții. În fiecare zi, putem învăța tot mai mult despre Tatăl
nostru ceresc, dobândind o nouă experiență a harului Său; ca urmare, vom
dori să vorbim despre iubirea Lui, iar inima noastră va fi încălzită și
încurajată. Dacă vom gândi și vom vorbi mai mult despre Domnul Hristos și
mai puțin despre noi înșine, vom simți mai mult prezența Sa.
Dacă ne-am gândi la Dumnezeu ori de câte ori vedem dovezile grijii
Sale pentru noi, atunci L-am păstra întotdeauna în gândurile noastre și am
simți o plăcere deosebită să-I vorbim și să-l aducem laudă. Noi vorbim
despre lucrurile trecătoare, pentru că ne interesează. Vorbim despre prietenii
noștri, pentru că îi iubim și împărțim cu ei bucuriile și necazurile noastre.
Totuși avem infinit mai multe și mai mari motive de a-L iubi pe Domnul
Dumnezeu, decât acelea de a-i iubi pe prietenii noștri pământești. A-L așeza
pe Dumnezeu în centrul gândurilor noastre, a vorbi despre bunătatea lui
324