Rugăciunea - Ellen G. White

și a câștigat de partea lui o putere care poate abate inimile, așa cum sunt
abătute râurile de apă. -- Profeți și regi, 631.
Rugăciunile lui Neemia au fost însoțite de o voință hotărâtă -- În
biserica din zilele noastre este nevoie de oameni ca Neemia -- nu de oameni
care pot numai să predice și să se roage, ci de oameni ale căror predici și
rugăciuni sunt însoțite de o voință hotărâtă și înflăcărată. -- Signs of the
Times, 6 decembrie, 1883.
Noi putem să ne rugăm în orice timp și în orice loc, asemenea lui
Neemia -- A te ruga așa cum s-a rugat Neemia în acel ceas de nevoie este o
posibilitate la îndemâna creștinului, în împrejurări când alte forme de
rugăciune pot fi cu neputință. Truditorii, în mersul împovărat al vieții,
aglomerați și aproape copleșiți de încurcături, pot înălța către Dumnezeu o
rugăciune pentru călăuzire divină. Călătorii pe mare și pe uscat, când sunt
amenințați de vreo primejdie, se pot încredința în felul acesta protecției
cerului. În vremuri de primejdie sau greutăți neașteptate, inima își poate
înălța strigătul după ajutor către Acela care S-a angajat să vină în sprijinul
celor credincioși ai Săi, oricând Îl cheamă. În orice împrejurare, în orice
stare, sufletul împovărat cu amărăciune și grijă sau asaltat crunt de ispită
poate găsi asigurare, sprijin și ajutor în dragostea și puterea inepuizabilă ale
unui Dumnezeu care-și păstrează legământul.
În acea clipă scurtă de rugăciune către împăratul împăraților, Neemia a
fost încurajat să-i spună lui Artaxerxe dorința lui de a fi eliberat pentru o
vreme de îndatoririle de la curte și a cerut autorizarea de a reclădi locurile
pustiite ale Ierusalimului și de a face din nou din el o cetate puternică și
apărată. Urmări importante pentru națiunea iudaică depindeau de această
cerere. „Și”, declară Neemia, „împăratul mi-a dat, căci mâna cea bună a
Dumnezeului meu era peste mine”. -- Profeți și regi, 631-633.
168