Rugăciunea - Ellen G. White

cu El pentru mântuirea propriului lor suflet și apoi să facă eforturi puternice
și stăruitoare pentru a-i salva pe aceia care sunt gata să piară. -- Mărturii
pentru comunitate 8:178.
Până în clipa aceea, ucenicii nu cunoscuseră puterea și posibilitățile
nemărginite ale Mântuitorului lor. El le-a spus: „Până acum, n-ați cerut nimic
în Numele Meu” (Ioan 16, 24). El le-a explicat că secretul succesului lor va
depinde de cererea puterii și a harului, în Numele Său. El urma să fie prezent
înaintea Tatălui pentru a adresa cereri în numele lor. El a promis că va
prezenta rugăciunea închinătorului umil ca și cum ar fi dorința Sa pentru
sufletul acela. Orice rugăciune sinceră este auzită în cer. Poate că nu este
exprimată curgător, dar, dacă inima este în ea, rugăciunea se va înălța spre
Sanctuarul în care slujește Hristos, iar El o va înfățișa Tatălui fără niciun
cuvânt stângaci sau bâlbâit, ci plăcută și înfrumusețată prin parfumul
desăvârșirii Sale. -- Hristos, Lumina lumii, 667.
Ucenicii aveau să ducă mai departe lucrarea lor în Numele lui Hristos.
Fiecare cuvânt și faptă a lor trebuia să îndrepte atenția asupra Numelui Său,
care are acea putere vitală prin care cei păcătoși pot să fie mântuiți. Credința
lor trebuia să își aibă centrul în Acela care este izvorul îndurării și al puterii.
Ei trebuiau să prezinte cererile lor Tatălui în Numele lui Isus, iar apoi urmau
să primească răspuns. Ei trebuiau să boteze în Numele Tatălui, al Fiului și al
Duhului Sfânt. Numele lui Hristos trebuia să constituie parola, cuvântul lor
de ordine, semnul prin care să fie deosebiți, legătura unirii lor, autoritatea
activității lor, precum și izvorul succesului lor. -- Istoria faptelor apostolilor,
28.
În Sfânta Sfintelor am văzut un chivot. Partea de sus și părțile laterale
erau din aurul cel mai curat. La fiecare margine a chivotului se afla un
heruvim frumos, cu aripile întinse deasupra lui. Fețele lor erau îndreptate una
spre cealaltă și priveau în jos. Între îngeri se afla o cădelniță de aur. Deasupra
chivotului, acolo unde stăteau îngerii, era o slavă nespus de strălucitoare,
246