Rugăciunea - Ellen G. White

Prefață
***
Scriptura ne sfătuiește să ne „rugăm fără încetare”. Acest fapt nu
înseamnă că trebuie să ne petrecem tot timpul pe genunchi, într-o rugăciune
formală, ci înseamnă că trebuie să trăim și să-I slujim Domnului nostru într-o
atmosferă a rugăciunii.
Rugăciunea este mijlocul de comunicare între suflet și Dumnezeu.
Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său, noi Îi răspundem prin rugăciunile
noastre, iar El ne ascultă întotdeauna. Noi nu putem să-L obosim sau să-L
împovărăm prin mesajele noastre, transmise adesea de la inimă la inimă.
Am ajuns în vremuri serioase. Evenimentele din lumea noastră cer ca
fiecare urmaș al lui Hristos să fie dedicat pe deplin unei relații stăruitoare cu
Dumnezeu. Pentru a întări relația aceasta și pentru a împlini nevoile noastre
emoționale și spirituale, trebuie să ajungem să cunoaștem puterea rugăciunii.
Trebuie să-L rugăm pe Domnul, asemenea ucenicilor din vechime, spunând:
„Doamne, învață-ne să ne rugăm”.
Faptul că Dumnezeu este doritor și este gata să audă și să răspundă în
orice situație la rugăciunile noastre sincere este foarte liniștitor. El este un
Tată iubitor, interesat de noi atât când lucrurile merg bine, cât și atunci când
vicisitudinile vieții vin asupra noastră ca niște lovituri devastatoare și
îngrozitoare. Când simțim că am vrea să strigăm: „Dumnezeule, unde ești?”,
este bine să știm că El este doar la o rugăciune distanță de noi.
Un scriitor spunea: „Prin rugăciune sunt săvârșite mai multe lucruri
decât visează lumea aceasta”. Același lucru este valabil și pentru biserică.
„Reînvierea adevăratei evlavii în mijlocul nostru este nevoia cea mai mare și
1