Rugăciunea - Ellen G. White

Capitolul 16
Rugăciunea în particular
Rugăciunea în particular este esențială -- Dacă rugăciunea nu este o
practică specială personală, este imposibil ca sufletul să prospere. Numai
rugăciunea în familie sau în public nu este suficientă. Rugăciunea în taină
este foarte importantă. În singurătate, sufletul este deschis înaintea ochiul
cercetător al lui Dumnezeu și fiecare motiv este cercetat îndeaproape.
Rugăciunea tainică! Ce prețioasă este! Sufletul, comunicând cu Dumnezeu!
Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu, Acela care
aude în taină, Nicio ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor
astfel de cereri. În rugăciunea în taină, sufletul este liber de influența din jur,
liber de emoție. Liniștită, dar fierbinte, ea se va înălța căutându-L pe
Dumnezeu. Rugăciunea în taină este adesea denaturată, iar scopul ei plăcut
este pierdut prin rugăciunea cu voce tare. În locul încrederii calme și liniștite
în Dumnezeu, în care sufletul este deschis în tonuri umile și încete, vocea
este ridicată la mare înălțime, este încurajată o stare de agitație, iar
rugăciunea în taină își pierde influența liniștitoare și sfântă. Se manifestă o
furtună de simțăminte, o furtună de cuvinte, care fac imposibil de sesizat
vocea liniștită și blândă ce îi vorbește sufletului angajat într-o adevărată
devoțiune tainică și sinceră. Dacă este îndeplinită cum trebuie, rugăciunea în
taină aduce mult bine. Totuși rugăciunea care este făcută în public, în
prezența familiei și a vecinilor nu este rugăciunea în taină, chiar dacă se
crede a fi, și prin ea nu se primește putere divină. Cât de dulce și constantă
va fi influența care emană de la Acela care vede în ascuns și a cărui ureche
este deschisă spre a răspunde rugăciunii care se înalță din inimă. Prin
credință calmă și simplă, sufletul ține legătura cu Dumnezeu și adună pentru
sine raze de lumină spre a-l întări și sprijini, ca să reziste luptelor cu Satana.
Dumnezeu este turnul tăriei noastre. -- Mărturii pentru comunitate 2:189,
190.
199