Rugăciunea - Ellen G. White

Capitolul 2
Nevoia de a ne ruga
Rugăciunea este la fel de importantă pentru viață, cum este hrana
zilnică -- Rugăciunea zilnică este la fel de necesară pentru a crește în har și
în viața spirituală, cum este hrana obișnuită pentru bunăstarea noastră fizică.
Ar trebui să ne obișnuim să înălțăm adesea gândurile noastre către
Dumnezeu în rugăciune. Dacă mintea rătăcește, trebuie să o aducem înapoi.
Printr-un efort perseverent, odată ce obiceiul este format, ne va fi ușor să
facem lucrul acesta. Nu putem să ne despărțim nici măcar o clipă de Hristos
și, în același timp, să continuăm a fi în siguranță. Avem nevoie de prezența
Lui, avem nevoie ca El să ne însoțească la fiecare pas, dar acest lucru va
avea loc numai dacă vom respecta condițiile pe care le-a stabilit El Însuși. --
Solii pentru tineret, 115.
Rugăciunea este o necesitate spirituală -- Deși Domnul Hristos le-a
făgăduit ucenicilor Săi că vor primi Duhul Sfânt, acest fapt nu înlătura
necesitatea rugăciunii. Ei s-au rugat mult mai stăruitor și au continuat să se
roage cu un singur gând. Aceia care sunt angajați acum în lucrarea solemnă
de a pregăti un popor pentru venirea Domnului trebuie să continue să se
roage în același fel. -- Slujitorii evangheliei, 371.
Ucenicii lui Isus nu ascultaseră avertizarea repetată: „Vegheați și
rugați-vă”. La început, fuseseră foarte tulburați, văzându-L pe Învățătorul
lor, care de obicei era foarte calm și plin de demnitate, luptându-Se cu un
necaz ce era mai presus de puterea lor de înțelegere. Ei s-au rugat atunci
când au auzit strigătele puternice ale Suferindului. Nu era intenția lor să-L
uite pe Domnul, dar se părea că sunt paralizați de o toropeală de care s-ar fi
putut scutura, doar dacă ar fi continuat să se roage lui Dumnezeu. Ei nu au
ajuns să-și dea seama de necesitatea vegherii și a rugăciunii stăruitoare
15