Rugăciunea - Ellen G. White

fie folosit pentru a împlini voia Sa. Nu trebuie să ne îndoim de făgăduință
atunci când sunt împlinite condițiile.
Putem cere iertarea păcatului, Duhul Sfânt, un temperament creștin,
înțelepciune și tărie pentru a face lucrarea Sa, orice dar pe care l-a făgăduit;
urmează apoi să credem că vom primi ceea ce am cerut și să-I mulțumim lui
Dumnezeu pentru primirea acelui lucru.
Nu avem nevoie să căutăm vreo dovadă exterioară a binecuvântării.
Darul se află în făgăduință și putem merge la lucrarea noastră asigurați că
Dumnezeu poate împlini ce a promis și că darul care se află deja în posesia
noastră îl vom primi când vom avea cel mai mult nevoie de el.
A trăi în acest fel după Cuvântul Iui Dumnezeu înseamnă să-I predăm
Lui toată viața noastră. Vom simți continuu un sentiment de nevoie și
dependență, o atracție a inimii către Dumnezeu. Rugăciunea este o
necesitate, pentru că ea este viața sufletului. Rugăciunea în familie,
rugăciunea publică, amândouă își au locul lor, însă comuniunea în taină cu
Dumnezeu este cea care susține viața sufletului.
Pe munte cu Dumnezeu, a văzut Moise modelul acelei construcții
minunate, care urma să fie locul slavei Sale. Pe munte cu Dumnezeu -- întrun
loc tainic de comuniune -- urmează să contemplăm idealul Său glorios
pentru neamul omenesc. Vom ajunge în stare să ne ducem la bun sfârșit
zidirea caracterului, astfel încât să se poată împlini pentru noi făgăduința:
„Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor
fi poporul Meu”. (2 Corinteni 6, 16.)
În orele de rugăciune tainică, Isus a primit în timpul vieții Sale
pământești înțelepciune și putere. Tinerii să urmeze exemplul Său și să
găsească dimineața și la apus un timp liniștit pentru comuniune cu Tatăl lor
362