Rugăciunea - Ellen G. White

Daniel a rămas credincios în rugăciune, în ciuda persecuțiilor -- Oare a
încetat Daniel să se roage din cauza poruncii acesteia care avea să fie
impusă? Nu, ci tocmai acela a fost timpul când a avut nevoie să se roage mai
mult. „Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde
ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi
îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte”.
Daniel nu a căutat să-și ascundă loialitatea față de Dumnezeu. El nu s-a rugat
doar în inima lui, ci s-a rugat cu voce tare, cu fereastra deschisă spre
Ierusalim. Apoi, vrăjmașii lui au venit cu reclamația lor înaintea împăratului,
iar Daniel a fost aruncat în groapa leilor. Totuși Fiul lui Dumnezeu a fost
acolo. Îngerul Domnului a tăbărât în jurul slujitorului Domnului, iar
dimineața, când împăratul a venit și a întrebat: „Daniele, robul Dumnezeului
celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia li slujești necurmat, să te scape de
lei?”, „Daniel a zis împăratului: «Veșnic să trăiești, împărate! Dumnezeul
meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun
rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta,
împărate, n-am făcut nimic rău!»” Lui Daniel nu i s-a făcut niciun rău, iar el
L-a preamărit pe Domnul Dumnezeul cerurilor. -- The Review and Herald, 3
mai, 1892.
Rugăciunile lui Daniel au fost caracterizate de stăruință și zel -- Pe
măsură ce se apropia încheierea celor șaptezeci de ani de robie, gândurile lui
Daniel au ajuns foarte preocupate de profețiile lui Ieremia. El a înțeles că se
apropia timpul când Dumnezeu îi va acorda o nouă șansă poporului Său ales
și a mijlocit pentru Israel înaintea Dumnezeului cerurilor, cu post și umilință,
rugându-se astfel: „Doamne, Dumnezeule mare și înfricoșate, Tu, care ții
legământul și dai îndurare celor ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! Noi
am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut
de la poruncile și orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care
au vorbit în Numele Tău împăraților noștri, căpeteniilor noastre, părinților
noștri și către tot poporul țării”. (Daniel 9, 4-6.)
162