Rugăciunea - Ellen G. White

umilință și temere, prin credință într-un Mijlocitor divin. -- Profeți și regi, 47,
48. În mijlocul curții templului, fusese înălțată „o treaptă de aramă”, sau o
platformă „lungă de cinci coți, lată de cinci coți și înaltă de trei coți”,
Solomon a stat pe ea și, cu mâinile ridicate, a binecuvântat mulțimea cea
mare din fața lui „și toată adunarea lui Israel stătea în picioare” (2 Cronici 6,
13.3).
„Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel”, a exclamat
Solomon, „care a împlinit prin puterea Sa ce spusese cu gura Sa tatălui meu
David când a zis: «Am ales Ierusalimul, pentru ca în el să locuiască Numele
Meu»” (2 Cronici 6, 4-6).
Apoi, Solomon a îngenuncheat pe platformă și, în auzul întregului
popor, a înălțat rugăciunea de consacrare. Ridicându-și mâinile către cer, în
timp ce adunarea era plecată cu fața la pământ, împăratul s-a rugat:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu ca Tine nici sus în ceruri,
nici jos pe pământ. Tu ții legământul și îndurarea față de robii Tăi, care
umblă înaintea Ta din toată inima lor”. -- Profeți și regi, 39, 40.
Împăratul Solomon a stat pe un postament de aramă în fața altarului și a
binecuvântat poporul. Apoi a îngenuncheat și, cu mâinile ridicate, a prezentat
înaintea lui Dumnezeu o rugăciune fierbinte și solemnă în timp ce adunarea
se plecase cu fața la pământ. După ce și-a încheiat Solomon rugăciunea, a
coborât foc din cer și a consumat jertfa. -- Istoria mântuirii, 194.
Mintea ți-a fost dată ca să poți înțelege cum să lucrezi. Ochii ți-au fost
dați ca să poți fi receptiv și să sesizezi ocaziile oferite de Dumnezeu.
Urechile tale sunt pentru a asculta de poruncile lui Dumnezeu. Genunchii tăi
sunt pentru a te pleca de trei ori pe zi într-o rugăciune făcută din toată inima.
Picioarele tale sunt ca să alergi pe calea poruncilor lui Dumnezeu. -- Mărturii
pentru comunitate 6:297.
237