Rugăciunea - Ellen G. White

Manuscript Releases 21:383.
Ezechia
Ezechia s-a rugat pentru rămășița lui Israel -- Ziua aceasta „este o zi de
necaz, de pedeapsă și de ocară”, a fost cuvântul pe care regele i l-a trimis.
„Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rabșache, pe
care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe
Dumnezeul cel viu și, poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi pentru
cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru ceilalți care au mai
rămas”. (2 Regi 19, 3.4.)
„Împăratul Ezechia și prorocul Isaia, fiul lui Amoț, au început să se
roage pentru lucrul acesta și au strigat către cer”. (2 Cronici 32, 20.)
Dumnezeu a răspuns la rugăciunile slujitorilor Săi. Lui Isaia i-a fost
dată solia pe care s-o transmită lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul: «Nu te
speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii
împăratului Asiriei. Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei
vești pe care o va primi, să se întoarcă în țara lui; și-l voi face să cadă ucis de
sabie în țara lui»” (2 Regi 19, 6.7). -- Profeți și regi, 354.
Rugăciunea lui Ezechia a fost în armonie cu planul lui Dumnezeu --
Când a primit scrisoarea batjocoritoare, împăratul lui Iuda a luat-o la templu,
„a întins-o înaintea Domnului” (Versetul 14) și s-a rugat cu o credință
puternică pentru ajutor din cer, pentru ca popoarele pământului să știe că
Dumnezeul evreilor încă trăiește și domnește. Era în joc onoarea lui Iehova.
Numai El putea aduce eliberarea.
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi”, s-a rugat
Ezechia. „Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împăraților pământului! Tu
159