Rugăciunea - Ellen G. White

dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem ai
Lui”. (1 Ioan 2, 3-5.)
Una dintre ultimele porunci pe care Domnul Hristos le-a dat ucenicilor
Săi a fost: „Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu”. (Ioan 13, 34.)
Respectăm noi această poruncă sau îngăduim ca în caracterul nostru să existe
trăsături aspre și necreștinești? Dacă i-am întristat sau rănit pe alții în vreun
fel, datoria noastră este să ne mărturisim greșeala și să căutăm împăcarea.
Aceasta constituie o pregătire esențială ca să putem veni înaintea lui
Dumnezeu cu credință, pentru a cere binecuvântarea Sa.
Mai există un aspect, prea adesea neglijat de cei care Îl caută pe
Domnul în rugăciune. Ați fost cinstiți cu Dumnezeu? Prin profetul Maleahi,
Domnul declară: „Din vremea părinților voștri, voi v-ați abătut de la
poruncile Mele și nu le-ați păzit. Întoarceți-vă la Mine și Mă voi întoarce și
Eu la voi, zice Domnul oștirilor. Dar voi întrebați: «În ce trebuie să ne
întoarcem?» Se cade să înșele un om pe Dumnezeu, cum Mă înșelați voi?
Dar voi întrebați; «Cu ce Te-am înșelat?» Cu zeciuielile și darurile de
mâncare”. (Maleahi 3, 7.8.)
Ca Dătător al tuturor binecuvântărilor, Dumnezeu pretinde o parte din
tot ce avem. Acesta este planul Său pentru susținerea predicării Evangheliei.
Noi trebuie să arătăm faptul că apreciem darurile Sale, Înapoindu-I lui
Dumnezeu partea Sa. Dar, dacă reținem pentru noi ceea ce Îi aparține Lui,
cum putem cere binecuvântarea Sa? Dacă suntem niște ispravnici
necredincioși ai lucrurilor pământești, cum ne putem aștepta ca El să ne
înzestreze cu lucrurile cerești? Probabil că aici se află taina rugăciunilor la
care nu s-a primit răspuns.
Dar, în mila Sa cea mare, Domnul este gata să ierte și spune: „Aduceți
însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-
350