Rugăciunea - Ellen G. White

dimineață, să-I mulțumească Tatălui ceresc pentru ocrotirea Sa din timpul
nopții și să-I ceară ajutor, călăuzire și protecție pentru timpul zilei! Cât de
potrivit este, de asemenea, ca atunci când vine seara, părinții și copiii să se
adune încă o dată în fața Lui și să-I mulțumească pentru binecuvântările zilei
trecute!
Tatăl, iar în lipsa lui marna, să conducă serviciul de închinare, alegând
un pasaj din Scriptură care este interesant și ușor de înțeles. Serviciul să fie
scurt. Dacă se citește un capitol lung și se rostește o rugăciune lungă,
serviciul devine obositor și încheierea lui aduce un simțământ de ușurare.
Dumnezeu este dezonorat când minutele de închinare devin seci și neplăcute
și când sunt așa plictisitoare și atât de lipsite de interes, încât copiii se tem de
acest serviciu.
Taților și mamelor, faceți ca ora de închinare să fie cât se poate de
interesantă. Nu există motiv pentru care ora aceasta să nu fie cea mai plăcută
și frumoasă din zi. Puțină meditație pentru pregătirea ei vă va ajuta să o
faceți plină de interes și de folos. Din când în când, faceți acest serviciu divin
să fie variat. Se pot pune întrebări cu privire la pasajul citit din Scriptură și se
pot face câteva observații potrivite. Se poate cânta o cântare de laudă.
Rugăciunea rostită să fie scurtă și la subiect. În cuvinte simple și călduroase,
acela care înalță rugăciunea să aducă laudă lui Dumnezeu pentru bunătatea
Lui și să ceară ajutor. Dacă împrejurările îngăduie, ar fi bine să ia și copiii
parte la citit și la rugăciune. Numai veșnicia va dezvălui tot binele pe care l-
au adus aceste ocazii de rugăciune. -- Mărturii pentru comunitate 7:43, 44.
Rugăciunile noastre în public trebuie să fie scurte și să exprime numai
dorințele reale ale sufletului, cerând cu simplitate și cu o încredere simplă
tocmai lucrurile de care avem nevoie. Rugăciunea unei inimi umile și pocăite
este respirația vitală a unui suflet care flămânzește după neprihănire. -- Signs
of the Times, 3 decembrie, 1896.
226