Rugăciunea - Ellen G. White

Capitolul 26
Rugăciuni false
Nu vă apropiați de Dumnezeu cu superficialitate în rugăciune --
Umilința și respectul ar trebui să caracterizeze purtarea tuturor acelora care
vin în prezența lui Dumnezeu. În Numele lui Isus, noi putem veni înaintea Sa
cu încredere, dar nu trebuie să ne apropiem de El cu îndrăzneală și
încumetare, ca și când El ar fi pe aceeași treaptă cu noi. Sunt unii oameni
care se adresează Marelui, Atotputernicului și Sfântului Dumnezeu, care
locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia, ca și când s-ar adresa cuiva
care este deopotrivă cu ei sau chiar unuia mai prejos decât ei. Sunt unii
oameni care se poartă în casa Lui cum nu s-ar încumeta să se poarte în
camera de audiență a unui conducător pământesc. Aceștia să-și aducă aminte
că se află în fața Aceluia pe care Îl adoră serafimii și în prezența căruia
îngerii își acoperă fețele. -- Patriarhi și profeți, 252.
Rugăciunile ipocrite -- Rugăciunile care Îi sunt adresate lui Dumnezeu
pentru a-I vorbi despre starea noastră jalnică, în timp ce noi nu ne simțim
deloc într-o stare jalnică, sunt rugăciuni ipocrite. Domnul acordă atenție
numai rugăciunilor smerite. „Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință
este veșnică și al cărui Nume este sfânt. «Eu locuiesc în locuri înalte și în
sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite
și să îmbărbătez inimile zdrobite»”.
Rugăciunea nu are ca scop să-L schimbe în vreun fel pe Dumnezeu, ci
să ne aducă pe noi în armonie cu El. Ea nu ia locul îndeplinirii datoriei. --
Solii pentru tineret, 247, 248.
Rugăciunile care răspândesc o umbră rece -- Mă tem că unii nu aduc
293