Rugăciunea - Ellen G. White

„Care dintre voi”, le-a spus El, „dacă are un prieten și se duce la el în
miezul nopții și-i zice: «Prietene, împrumută-mi trei pâini, căci a venit de pe
drum un prieten al meu și n-am ce-i pune înainte» și, dacă dinăuntrul casei
lui, prietenul acesta îi răspunde: «Nu mă tulbura; acum ușa este încuiată,
copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ți dau pâini», vă spun:
chiar dacă nu s-ar scula să i le dea pentru că-i este prieten, totuși, măcar
pentru stăruința lui supărătoare, tot se va scula și-i va da tot ce-i trebuie”.
Aici, Domnul Hristos vorbește despre un om care se roagă cerând,
pentru ca, la rândul lui, să poată da mai departe, altuia. El trebuie să obțină
pâine, deoarece altfel nu poate împlini nevoia călătorului flămând și obosit
care a venit noaptea târziu. Deși vecinul lui nu este dispus să se deranjeze, el
continuă să-l roage, pentru că foamea prietenului său trebuie potolită. În cele
din urmă, insistența lui este răsplătită, iar cererea îi este împlinită.
În același fel trebuiau să caute și ucenicii binecuvântările lui
Dumnezeu. Atât în hrănirea mulțimii, cât și în predica despre Pâinea venită
din cer, Domnul Hristos le-a descoperit ucenicilor lucrarea pe care trebuiau
să o îndeplinească în calitate de reprezentanți ai Săi. Ei trebuiau să le dea
oamenilor Pâinea vieții. Acela care le încredințase această lucrare a văzut cât
de adesea urma să le fie încercată credința. Deseori, aveau să ajungă în
situații neprevăzute și să-și dea seama de neputința lor omenească. Suflete
care flămânzesc după pâinea vieții urmau să vină la ei, iar ei aveau să se
simtă lipsiți și neajutorați. Ei trebuiau să primească hrana spirituală, deoarece
altfel nu ar fi avut ce să le ofere altora. Cu toate acestea, ucenicii nu trebuiau
să trimită înapoi niciun suflet, fără să-l hrănească. Domnul Hristos i-a
îndrumat spre sursa din care puteau primi cele necesare. Omul din pildă nu
și-a respins prietenul care a venit la el pentru a fi găzduit, în ciuda faptului că
era miezul nopții, El nu avea nimic de mâncare pentru a-i pune pe masă, dar
s-a dus la un vecin care avea suficientă hrană și a insistat cu rugămințile lui,
până când acesta i-a dat cele necesare. Oare Dumnezeu, care i-a trimis pe
slujitorii Lui să-i hrănească pe cei flămânzi, nu le va împlini nevoile lor,
346