Rugăciunea - Ellen G. White

oferindu-le cele necesare chiar pentru lucrarea Sa?
Vecinul egoist din parabolă nu reprezintă caracterul lui Dumnezeu.
Lecția parabolei nu este expusă prin comparație, ci prin contrast. Chiar și un
om egoist va răspunde unei cereri urgente pentru a scăpa de cineva care îi
tulbură odihna. Dar lui Dumnezeu îi place să dea. El este plin de milă și
dorește din toată inima să răspundă la rugăciunile celor ce vin la El cu
credință. El ne dă, ca să le putem sluji altora și prin această lucrare să
devenim asemenea Lui.
Domnul Hristos declară: „Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi;
bateți și vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găsește și
celui ce bate i se va deschide”. (Luca 11, 9.10.)
Mântuitorul continuă: „Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere
fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un pește, să-i dea un șarpe în
loc de pește? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi, cari
sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl
vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
Pentru a întări încrederea noastră în Dumnezeu, Domnul Hristos ne
învăță să ne adresăm cu un nume nou, un nume împletit cu relația cea mai
dragă a inimii omenești. El ne acordă privilegiul de a-L numi pe Dumnezeul
cel infinit Tatăl nostru. Acest nume este un semn al iubirii și încrederii
noastre în El și o garanție a considerației Sale și a relației cu noi. Când ne
adresăm lui Dumnezeu în acest fel, cerându-I o favoare sau o binecuvântare,
numele de Tată este foarte plăcut în auzul lui Dumnezeu. Iar pentru ca noi să
nu credem că este o încumetare să ne adresăm Lui cu acest nume, Domnul I-
a repetat mereu și mereu. El dorește ca noi să ne familiarizăm cu apelativul
„Tatăl nostru”.
347