Rugăciunea - Ellen G. White

În parabolă, cel care cerea a fost respins de repetate ori, dar nu a
renunțat la cererea sa. Tot astfel, rugăciunile noastre par să nu primească
întotdeauna un răspuns imediat, dar Domnul Hristos ne învață că trebuie să
nu încetăm a ne ruga. Rugăciunea nu are scopul de a schimba planul lui
Dumnezeu, ci de a ne aduce pe noi în armonie cu El. Când Îi adresăm o
cerere, El poate vedea că este necesar să ne cercetăm inima și să ne pocăim
de păcat. Prin urmare, El ne trece prin încercări, ne conduce la umilință,
pentru ca noi să putem vedea ce anume împiedică lucrarea Duhului Său Sfânt
prin noi.
Pentru împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu există anumite condiții,
iar rugăciunea nu poate lua niciodată locul îndeplinirii datoriei. „Dacă Mă
iubiți”, spune Domnul Hristos, „veți păzi poruncile Mele. Cine are poruncile
Mele și le păzește, acela Mă iubește și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl
Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui”. (Ioan 14, 15.21.) Cei care aduc
cererile lor înaintea lui Dumnezeu, solicitând împlinirea făgăduinței Sale, dar
nu se conformează condițiilor, Îl insultă pe Iehova. Ei folosesc Numele lui
Hristos ca o garanție a împlinirii făgăduinței, dar nu îndeplinesc acele lucruri
care evidențiază credința lor în Hristos și dragostea față de El.
Mulți ignoră condiția acceptării de către Tatăl ceresc. Trebuie să
examinăm mai atent faptele credinței prin care ne apropiem de Dumnezeu.
Dacă suntem neascultători, Îi aducem Domnului un ordin de plată pe care Îi
cerem să îl onoreze, în timp ce noi nu am îndeplinit condițiile care Îl fac să
fie plătibil. Noi Îi prezentăm lui Dumnezeu făgăduințele Sale și Îl rugăm să
le îndeplinească, dar dacă le-ar îndeplini, El și-ar dezonora propriul Nume.
Făgăduința este: „Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi
Cuvintele Mele, cereți orice vreți vrea și vi se va da”. (Ioan 15, 7.) Iar
apostolul Ioan declară: „Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim
poruncile Lui. Cine zice: «Îl cunosc» și nu păzește poruncile Lui este un
mincinos și adevărul nu este în el. Dar cine păzește Cuvântul Lui, în ei,
349