Rugăciunea - Ellen G. White

Capitolul 32
Rugăciunea și credința
Credința înseamnă să nu ne îndoim de Dumnezeu -- să credem că El ne
iubește și știe precis ce este spre binele nostru. Astfel, ea ne conduce să
alegem calea Sa, în loc să o alegem pe a noastră. În locul neștiinței noastre,
ea primește înțelepciunea Sa; în locul slăbiciunii noastre, puterea Sa; în locul
păcătoșeniei noastre, neprihănirea Sa. Viața noastră, noi înșine suntem deja
ai Lui. Credința recunoaște faptul ca Îi aparținem și primește binecuvântarea
Sa. Adevărul, curăția, integritatea caracterului au fost indicate ca fiind
secrete ale succesului în viață. Credința ne pune în posesia acestor principii.
Fiecare impuls sau aspirație bună reprezintă un dar de la Dumnezeu.
Credința primește de la Dumnezeu singurul fel de viață care poate produce o
adevărată creștere și eficiență.
Modalitatea de exercitare a credinței ar trebui să fie făcută foarte clară.
Fiecare făgăduință a lui Dumnezeu are condiții. Dacă suntem dispuși să
împlinim voia Sa, toată puterea Lui este a noastră. Orice dar promite, se află
în promisiunea însăși. „Sămânța este Cuvântul Iui Dumnezeu”. (Luca 8, 11.)
La fel de sigur cum se află stejarul în ghindă, tot așa, darul lui Dumnezeu se
află în făgăduința Sa. Daca primim făgăduința, avem darul.
Credința care ne face în stare să primim darurile lui Dumnezeu este ea
însăși un dar oferit fiecărei făpturi omenești într-o măsură mai mică sau mai
mare. Ea crește pe măsură ce este exercitată, în timp ce ne însușim
Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a ne întări credința, trebuie să o aducem
adesea în legătură cu Scriptura.
357