Rugăciunea - Ellen G. White

nouă și mai adâncă prețuire a iubirii lui părintești, de sfaturile lui înțelepte,
de munca lui care nu cunoștea oboseala. De atâtea ori, când păcatele lor
atrăgeau cuvenita pedeapsă de Ia Dumnezeu, rugăciunile lui Moise pentru ca
ei să fie cruțați biruiseră! Durerea lor a crescut din cauza remușcărilor. Cu
amară căință și-au amintit că stricăciunea lor îl dusese pe Moise la păcat și
din această cauză el trebuia să moară. -- Patriarhi si profeți, 470.
Ultima rugăciune a lui Moise a fost împlinită pe Muntele Schimbării la
față -- Înainte de a se fi arătat în jertfa Domnului Hristos, dreptatea și iubirea
lui Dumnezeu nu s-au manifestat niciodată mai izbitor, ca în purtarea Lui cu
Moise. Dumnezeu l-a exclus pe Moise din Canaan pentru a da o învățătură
care nu trebuie să fie uitată niciodată, și anume că El cere ascultare strictă și
că oamenii nu trebuie să-și însușească o cinste care I se cuvine Creatorului
lor. El nu a putut să asculte rugăciunea lui Moise de a avea parte de
moștenirea lui Israel, dar nu l-a uitat și nu l-a părăsit pe slujitorul Său.
Dumnezeul cerului a înțeles durerea încercată de Moise. El notase fiecare
faptă de slujire credincioasă în decursul anilor lungi de luptă și încercare. Pe
înălțimile muntelui Pisga, Dumnezeu I-a chemat pe Moise la o moștenire
infinit mai măreață decât aceea a Canaanului pământesc.
Pe Muntele Schimbării la față, Moise s-a arătat împreună cu Ilie care
fusese proslăvit. Ei au fost trimiși ca purtători de lumină și slavă de la Tatăl
către Fiul Său. Astfel a fost împlinită în cele din urmă rugăciunea pe care
Moise o făcuse cu atâtea sute de ani mai înainte, El stătea pe „muntele cel
bun”, în mijlocul moștenirii poporului său și mărturisea despre Acela care
este esența tuturor făgăduințelor lui Israel. Aceasta este ultima scenă
descoperită privirilor oamenilor, din viața acestui bărbat atât de onorat de
cer. -- Patriarhi și profeți, 479.
145