Rugăciunea - Ellen G. White

și când El ar fi un supraveghetor aspru și neînduplecat. Dumnezeu este cel
mai bun prieten al lor și, când se închină înaintea Lui, El dorește să fie cu ei,
să-i binecuvânteze și să-i mângâie umplându-le inima cu bucurie și dragoste.
El vrea ca aceia care sunt copiii Lui să găsească mângâiere în serviciul Său și
să aibă, în lucrarea Sa, mai multe satisfacții decât greutăți. Dumnezeu dorește
ca aceia care vor veni să I se închine să plece înapoi, ducând cu ei gânduri
prețioase despre iubirea și purtarea Sa de grijă, ca să fie astfel întăriți în toate
problemele vieții de fiecare zi, să primească har și să îndeplinească, în mod
cinstit și cu credincioșie, toate lucrurile.
Să ne îndreptăm atenția spre crucea de pe Golgota. Hristos, și El
răstignit, să fie subiectul meditației, al conversației și al celor mai alese
sentimente ale noastre. Să păstrăm în memorie amintirea fiecărei
binecuvântări pe care o primim de la Dumnezeu și, când înțelegem marea
Lui iubire față de noi, suntem dispuși să încredințăm totul în mâna care a fost
pironită pe cruce pentru noi.
Pe aripile rugăciunii mulțumitoare, inima noastră se poate înălța mai
aproape de cer. În curțile cerești, Dumnezeu este adorat cu cântări de laudă;
și când îi aducem mulțumirile noastre, serviciul nostru divin se aseamănă cu
adorarea oștilor cerești -- „cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă
proslăvește”. (Psalmii 50, 23.) Să venim deci înaintea Creatorului nostru cu
bucurie și adâncă închinare, cu „mulțumiri și cântări de laudă”. (Isaia 51, 3.)
326