Rugăciunea - Ellen G. White

Dumnezeu ne consideră copiii Lui. El ne-a răscumpărat din această
lume nepăsătoare și ne-a ales să fim membri ai familiei Sale împărătești, fii
și fiice ale Împăratului ceresc. Dumnezeu ne invită să ne încredem în El cu o
încredere mai profundă și mai puternică decât aceea a unui copil față de tatăl
lui. Părinții își iubesc copiii, dar iubirea lui Dumnezeu este mai profundă și
mai vastă decât ar putea fi vreodată iubirea omenească. Ea nu poate fi
măsurată. Prin urmare, dacă părinții de pe pământ știu cum să le dea daruri
bune copiilor lor, cu cât mai mult va ști Tatăl nostru ceresc să le dea Duhul
Sfânt celor care Îl cer de la El?
Învățăturile Domnului Hristos cu privire la rugăciune ar trebui luate în
considerare și studiate cu multă atenție. În rugăciune există o știință divină,
iar ilustrația prezentată de El aduce în atenție principii pe care trebuie să le
înțeleagă toți oamenii. Domnul ne arată care este adevăratul spirit al
rugăciunii. El ne învață despre necesitatea perseverenței în rugăciunile
adresate lui Dumnezeu și ne asigură de bunăvoința și dispoziția Sa de a ne
asculta și de a ne răspunde.
Rugăciunile noastre nu trebuie să fie niște cereri egoiste, doar pentru
beneficiul nostru. Noi trebuie să cerem, ca să putem oferi. Principiile vieții
Domnului Hristos trebuie să fie principiile noastre: „Eu Însumi”, spunea El
vorbindu-le ucenicilor, „Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin
adevăr”. (Ioan 17, 19.) Aceeași devoțiune, același sacrificiu de sine și aceeași
supunere față de cerințele Cuvântului lui Dumnezeu, care au fost evidențiate
în viața lui Hristos, trebuie să se vadă și în viața slujitorilor Săi. Misiunea
noastră pentru lume nu este aceea de a ne sluji sau de a ne plăcea nouă
înșine. Noi trebuie să-I aducem slavă lui Dumnezeu, cooperând cu El pentru
salvarea celor păcătoși. Trebuie să cerem binecuvântări din partea lui
Dumnezeu, ca să le putem transmite altora. Capacitatea de a primi se
menține doar prin dăruire. Noi nu putem continua să primim comoara
cerească, fără a o împărtăși celor aflați în jurul nostru.
348