Rugăciunea - Ellen G. White

Hristos o păstrează pentru tine în siguranță, departe de posibilitatea de a fi
furată sau degradată. Asemenea unui copil, zi de zi, vei primi cele necesare
pentru împlinirea nevoilor tale. În fiecare zi, trebuie să te rogi: „Pâinea
noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi”. Să nu te întristezi, dacă nu
îți rămâne suficient pentru ziua de mâine. Făgăduința Lui te asigură: „El îți
va da tot ce-ți dorește inima”; „Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n-am
văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea”.
(Psalmii 37, 4.25.) Dumnezeu, care a trimis corbii să îl hrănească pe Ilie pe
malurile pârâului Cherit, nu va fi nepăsător față de niciunul dintre copiii Lui
umili și credincioși. Despre cel neprihănit este scris: „I se va da pâine și apa
nu-i va lipsi”. (Isaia 33, 16.) „Ei nu rămân de rușine în ziua nenorocirii, ci au
de ajuns în zilele de foamete”. (Psalmii 37, 19.) „El, care n-a cruțat nici chiar
pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da, fără plată, împreună
cu El, toate lucrurile?” (Romani 8, 32.) Acela care a ușurat poverile și
necazurile mamei Sale văduve, ajutând-o să îngrijească gospodăria din
Nazaret, tratează cu simpatie și înțelegere fiecare mamă care se luptă să
asigure hrana pentru copiii ei. Cel căruia I-a fost milă de gloate pentru că
erau „necăjite și risipite, ca niște oi fără păstor” (Matei 9, 36), încă mai are
milă de sărmanii suferinzi. Brațul Său este întins spre ei în semn de
binecuvântare. Și, chiar în rugăciunea pe care le-a prezentat-o ucenicilor Săi,
El ne învață să ne aducem aminte de cei săraci.
Când ne rugăm: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă
astăzi”, cerem nu numai pentru noi, ci și pentru alții. Noi înțelegem și suntem
de acord că lucrurile pe care le primim de la Dumnezeu nu ne sunt destinate
doar nouă. Dumnezeu ni le încredințează, ca să putem avea grijă de cei
flămânzi. În bunătatea Sa, El a pregătit cele necesare pentru oamenii
sărmani. (Psalmii 68, 10.) Dumnezeu spune: „Când dai un prânz sau o cină,
să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe
vecinii bogați.... Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe
șchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți
răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți”. (Luca 14, 12-
335