ISTORIA - upload.wikimedia....

PATRIARCHIJL NIFON I ORGANIZAREA BISERICII E7
ceia ce ldmureste si scurtimea celor trei carmuriri ale sale 1.
Totusi Nifon era un om foarte Invhtat si un bun organi-
.zator. La ultima lui ch.dere, Radu, care prin daniile sale
care Muntele Atos si Locurile Mute intrase in stranse
leghturi, ca i tathl shu, Vlad-Vodd, cu ierarhia greceascd,
porn pe Nifon sä vie la dansul in tará pentru a da vietii
bisericesti a Românilor munteni o alcatuire statornich.
Astfel el voià sä. puie Tara-Româneasca la acelasi nivel cu
Moldova, pe care Stefan-cel-Mare stiuse a o inzestra cu
episcopiile trebuincioase, legate canonic intre ele.
Nifon erà cu deosebire preghtit pentru un rol ca acesta.
Särbul dupd tath invdtase chlughria dela un chlughr dela
Vatoped din Atos ; 11 hirotonisise diacon Nicolae patriarhul
Ohridei, al Iustinianei cei d'intaiu si al tuturor Bulgarilor
si al Sarbilor si al Albaniei si al altor laturiD, chtre care se
Indreptard atoate bisericile pravoslavnicilorp, serie biograful
lui Nifon. Mai departe, el fusese duhovnic al vestitului Scanberbeg,
aphrAtorul Crestinätätii in Albania liberd, supush
tot Ohridei, apoi ucenic i tovaräs al lui Zaharia, care RI si el
Patriarh In acest Apus bhlcanic al Slavilor i ajunsese intamplhtor
la Constantinopol, cand Sultanul Mohammed
scoase pe Zaharia in folosul ocrotitului shu, Marcu, i sill
astfel pe cel d'intaiu st vie la Imphrätie pentru a se -indrepthtl.
Petrecuse, in sfarsit, panh a nu ajunge Mitropolit
de Salonic si patriarh, timp Indelungat in mhnhstirile din
Atos, unde-si desäivars1 pregdtirea in credinth i culturh.
Atosul se tinea Irish in parte si cu asprii lui Vlad-Vodh
ai lui Radu-Vodh, si Domnii Moldovei 11 impodobiserh cu
darnicie : la Zograf, mänästirea Bulgarilor, era turnul lui
Stefan-cel-Mare, cu dar pentru corhbii), facut in 1474-5
inoit de full ctitorului, de Bogdan, la 1516-7; ingsi biserica
Zog,rafului a fost facuth din nou, din temelie, de
Stefan, al carut chip, in calitate de ctitor la DobrovAt
Banduri, Imperium orientate, reprodus in Magazinul istoric, IV,
p. 373, nota. Cf. §i Gelzer, Achrida.