PARTEA I - TRAUMATOLOGIE FRACTURI ... - OvidiusMD

irigă precoce capul femural traversează fosa cotiloidă şi ligamentul teres.
Deşi este o structură aproape vestigială la adult, acest ligament ocupă fosa
cotiloidă, porţiunea necartilaginoasă din acetabulum. Porţiunea
cartilaginoasă a acetabulumului are formă de potcoavă şi transferă sarcina
de la nivelul osului inominat spre femur şi extremitatea inferioară.
DATE EPIDEMIOLOGICE
Formele anatomo-clinice ale traumatismelor pelvine cuprind o gamă
variată, pornind de la fracturile stabile ca rezultat al traumatismelor cu
energie joasă, până la traumatismele complexe, ameninţătoare de viaţă, cu
instabilitate pelvină şi hemodinamică.
Fracturile pelvisului sunt cel mai frecvent rezultatul unui impact
violent de bazin şi sunt în continuă creştere ca rată, legate de dezvoltarea
tehnologiei şi transportului.
Aceste leziuni sunt mai frecvente la bărbaţi (73%), afectând
preponderent intervalul de vârstă 20-40 ani. Cauza principală a fracturilor de
bazin este reprezentată de accidentele rutiere, cu o rată de cauzalitate între
40% şi 76%. Alte cauze includ căderile de la înălţime, lovituri directe în
regiunea pelvină şi mai puţin frecvent, accidentele sportive. Una dintre
particularităţile acestui tip de leziuni este că numai în 20-50% din cazuri
sunt izolate, restul apărând în contextul asocierilor lezionale .
Există o corelaţie clară între severitatea traumatismului, tipul de leziune
şi rata mortalităţii. Leziunile pelvine ce asociază instabilitate mecanică şi
hemodinamică sunt rare, cu o incidenţă în centrele de traumatologie de 1-
2% din toate leziunile pelvine. În aceste cazuri tratamentul se
individualizează pentru fiecare pacient în parte, iar o greşeală apărută în
algoritmul diagnostic şi terapeutic creşte dramatic rata mortalităţii.
Mecanismul traumatismului în fracturile de acetabul
Mecanismul traumatismului poate fi direct – prin lovitură în
regiunea trohanterului mare şi indirect, când forţa traumatizantă acţionează
pe axa femurului. Primul mecanism este caracteristic pentru loviturile în
partea laterală a corpului de către automobil, al doilea – în cazul căderilor de
la înălţimi, accidente rutiere etc. Localizarea fracturii depinde de poziţia
coapsei în momentul impactului: dacă este în rotaţie externă, atunci se
afectează coloana anterioară a acetabulului, dacă este în rotaţie internă, - se
fracturează coloana posterioară, iar dacă este în poziţie neutră, - regiunea
centrală a cotilului. În cazul loviturii de bord severe asupra genunchiului
şoferului automobilului sau a pasagerului se fracturează marginea
posterioară a acetabulului cu luxaţia femurului. Acest mecanism este întâlnit
cel mai frecvent.
Caracterul leziunii acetabulului în majoritatea cazurilor, este
determinată de corelaţia între acetabul şi poziţia coapsei în momentul
traumatizării: abducţie, adducţie sau rotaţie interno-externă.
Acesta poate ajuta în înţelegerea forţei implicate în formarea
fracturii, a direcţiei deplasării şi implicarea modelului de fractură. Punctul
de impact al capului femural este bine stabilit de către gradul adducţiei şi
abducţiei, precum şi rotaţiei femurului. Dacă şoldul se află în poziţia neutră
de adducţie-abducţie, rotaţia externă a lui predispune la leziunea coloanei
anterioare, iar rotaţia internă - la leziunea coloanei posterioare.
Clasificarea fracturilor acetabulare
Clasificarea de bază a fracturilor acetabulare este cea propusă de
traumatologii R. Judet şi E. Letournel în 1964, cu modificările lui E.
Letournel din 1993, distribuţia făcându-se conform morfologiei fracturii ca
model elementar de fractură.
Robert Judet şi Emile Letournel împart fracturile de cotil în 2
categorii: elementare şi mixte.
În fracturile elementare este fracturat unul dintre elementele
constitutive ale acetabulului.
261
262