PARTEA I - TRAUMATOLOGIE FRACTURI ... - OvidiusMD

osteosinteză cu șurub, la care se poate asocia un serclaj cu efect de hobană;
în fracturile corpului cu deplasare mare este indicată osteosinteza cu plăci cu
șuruburi sau broșe Kirschner.
Fracturile de humerus
Fracturile de humerus se împart în funcție de localizarea lor în :
Fig. Fractură cavitate glenoidiană osteo
cu două plăci cu șuruburi.
A. Fracturi de extremitate proximală de humerus
B. Fracturi de diafiză humerală
C. Fracturi de extremitate distală de humerus
Cele trei categorii de fracturi se diferențiază atât din punct de vedere
al simptomatologiei, cât și al opțiunilor de tratament motiv pentru care vor fi
tratate ca entități clinice individuale.
A. Fracturile extremității proximale a humerusului
Bibliografie.
1. Antonescu DM – Patologia aparatului locomotor, Editura
medicală, 2006, 854-858;
2. Rockwood and Green’s Fracture in Adults 7 th Edition, Lippincott
Williams & Wilkins, 2009;
3. Poenaru DV, Borza I – Traumatismele aparatului locomotor, Lito
UMFT, 2008, 11-13;
4. Butters KP. Fractures of the scapula. In: Buchholz RW, Heckman
JD, eds. Fractures in Adults. 5th ed. Philadelphia: Lippincott Williams and
Williams, 2002:1095.
Definiție.
Interesează porțiunea cuprinsă între interliniul scapulo-humeral și
marginea inferioară a marelui pectoral. Reprezintă aproximativ 5% din
totalitatea fracturilor scheletului.
Clasificare.
Deși este o clasificare mai veche (1970) clasificarea lui Neer rămâne
și astăzi cea mai folosită. Acesta diferențiază fracturile de humerus proximal
în funcție de numărul de fragmente:
Fracturi cu două fragmente. Pot include fracturile simple de col
chirurgical sau anatomic precum și fractura tuberozităților (trohin și
trohiter);
Fracturi cu trei fragmente. Ex: fractura de col chirurgical împreună
cu una din tuberozități;
Fracturi cu patru fragmente. Sunt fracturi cominutive în care pe
lângă fractura de col chirurgical avem și fractura celor două
tuberozități.
89
90