PARTEA I - TRAUMATOLOGIE FRACTURI ... - OvidiusMD

fracturile deschise se poate practica stabilizarea focarului de fractură cu
ajutorul fixatorului extern.
În facturile izolate ale radiusului, majoritatea fiind instabile,
beneficiază de tratament chirurgical. Fracturile diafizare ale cubitusului, fără
deplasare, beneficiază de tratament ortopedic, iar cele cu deplasare de
osteosinteză cu tijă centro-medulară sau placă. Postoperator, fracturile
izolate se imobilizează în medie 45 de zile.
Fig. Fractură diafizară ambe o
antebraț. Osteosinteză cu t
centromedulare zăvorâte
Sunt fracturile extremității distale a radiusului situate până la 4cm
deasupra interliniului articular radio-carpian.
Sunt cele mai frecvente fracturi în traumatologie şi aceasta pentru că,
în cădere, omul, în mod reflex, interpune între sol şi corpul său, mâna. Sunt
afectate în special femeile în vârstă.
Mecanism de producere.
Este în general indirect. Se disting două mecanisme de producere
principale:
- Prin hiperextensie atunci când fragmentul distal se deplasează
posterior rezultând fractura numită Pouteau-Colles;
- Prin hiperextensie, mai rar, când fragmentul distal se deplasează
ventral rezultând fractura Goyrand-Smith.
Bibliografie.
1. Antonescu DM – Patologia aparatului locomotor, Editura
medicală, 2006:906-914;
2. Rockwood and Green’s Fracture in Adults 7th Edition, Lippincott
Williams & Wilkins, 2009;
3. Poenaru DV, Borza I – Traumatismele aparatului locomotor, Lito
UMFT, 2008, 33-35;
Definiție.
D. Fracturile extremităţii distale a radiusului
113
Fig. Mecanismul de producere al fracturilor de
epifiză distală de radius.
Clasificare. În afara celor două forme anatomo-clinice prezentate
anterior, fracturile epifizei distale a radiusului mai pot fi împărțite în:
Fracturi extraarticulare
Fracturi intraarticulare
Fracturi de stiloidă radială
Diagnostic.
114