PARTEA I - TRAUMATOLOGIE FRACTURI ... - OvidiusMD

traversată de procesul tumoral, care invadează părţile moi. Cartilajul
articular al articulaţiei învecinate nu este afectat. Fibrosarcomul
periferic frecvent dezvoltat excentric, apare mult mărit de volum.
Formaţiunea tumorală are consistenţă crescută.
Simptomatologie Debutul clinic al fibrosarcomului este dominat cel mai
frecvent de apariţia simptomatologiei algice, care creşte progresiv pentru a
deveni permanentă şi insuportabilă. Ea este localizată atât la nivelul formaţiunii
tumorale cât şi la nivelul articulaţiei învecinate (cu toate că procesul tumoral nu
afectează cartilajul articular).
Tumefacţia locală este puţin decelabilă iniţial în cazul tumorilor
centrale. În schimb, în cazul tumorilor periferice, tumefacţia determinata de
evoluţia formaţiunii tumorale este evidentă sub tegumente. Acestea apar
destinse şi de obicei neaderente de formaţiunea tumorală subiacentă, în fazele
avansate, datorită creşterii tensiunii în părţile moi peritumorale, tegumentele îşi
pierd elasticitatea şi permit cu uşurinţă evidenţierea reţelei venoase subcutanate.
Fracturile de la nivelul focarului de evoluţie al fibrosacromului pot
complica prognosticul, dar pot constitui în unele cazuri primul semn de evoluţie
al procesului tumoral.
Odată cu evoluţia acestor semne locale, starea generală se alterează
progresiv, cu apariţia tabloului de impregnaţie tumorală.
Evoluţia fibrosarcomului osos este în general lentă. În cazurile corect
tratate, supravieţuirea este în medie de 5 ani.
Metastazarea fibrosarcomului osos este tardivă
Examenul radiologic. Din punct de vedere radiologi, fibrosarcomul osos are
un caracter pur osteolitic, a cărui tendinţă expansivă duce la subţierea corticalei
osoase.
Fibrosarcomul central produce o zonă de osteoliza neomogenă,
ovalară, cu margini neregulate, care duce iniţial la subţierea corticalei şi apoi la
întreruperea continuităţii sale. Reacţia periostică este moderată.
Fibrosarcomul periferic se evidenţiază prin resorbţia corticalei şi
prezenţa unei umbre gri-cenuşii dezvoltate în părţile moi peritumorale.
Erodarea completă dinspre exterior spre interior a corticalei face ca pro-cesul
tumoral să pătrundă în canalul medular. În acest caz se evidenţiază sechestre
osoase pe radiografie.
Diagnosticul diferenţial al fibrosarcomului osos trebuie să se facă în funcţie şi
de evoluţia clinică. Astfel, în formele cu evoluţie lentă şi a as-pectului
radiografic bine delimitat, diagnosticul diferenţial al fibrosarco-mului osos se
face cu:
- chistul osos solitar,
- chistul anevrismal,
- tumora cu celule gigante.
În formele osteolitice şi în formele agresive se impune diagnosti-cul
diferenţial cu:
- osteosarcomul osteolitic,
- osteosarcomul osteogenic,
- condrosarcomul central,
- tumorile osoase metastatice