PARTEA I - TRAUMATOLOGIE FRACTURI ... - OvidiusMD

Clasificare.
Ele prezintă o mare varietate anatomo-patologică, şi se utilizează
următoarea clasificare:
1. Fracturi extraarticulare
Fracturi supracondiliene (prin hiperflexie sau
hiperextensie)
Fracturi ale epicondilului
Fracturi ale epitrohleei
2. Fracturi intraarticulare
Fracturi supra- și intercondiliene(cu traiect în T,Y sau
V)
Fracturi unicondiliene – fractura începe la nivelul
suprafeței articulare și se îndreaptă oblic proximal
spre inter sau extern;
Fractura diacondiliană – fractură transversală joasă
situată foarte aproape de suprafața articulară.
Diagnostic.
Acestor forme le corespunde următoarea simptomatologie:
- la inspecţie apare deformarea evidentă cu plica cotului “plină”, iar
reperele osoase clasice (linia lui MALGAIGNE şi triunghiul lui
NELATON) sunt nemodificate, ceea ce exclude existenţa unei luxaţii de
cot;
- durerea în punct fix este prezentă la compresiune bicondiliană;
- se percep chiar crepitaţii osoase;
- mişcările de flexie-extensie abolite sau limitate şi dureroase;
- nu trebuie omisă din tabloul clinic verificarea pulsului la artera
radială, mobilitatea degetelor, consemnându-se cianoza şi parasteziile
segmentului distal, cu explorarea eventualelor leziuni ale nervului radial,
median şi cubital.
Este importantă descrierea semnelor locale determinate de
complicaţii vasculare pentru a putea deosebi sindromul arterei humerale de
sindromul Volkmann.
Sindromul arterei humerale (sindromul LEVEUF) apare consecutiv
fracturilor supracondiliene de humerus şi altor traumatisme ale cotului, fiind
determinat de o leziune mai mult sau mai puţin gravă a arterei humerale.
Artera poate fi comprimată de fragmentele osoase, elongată, contuzionată şi
în spasm, sau chiar obstruată prin cheaguri. Toate aceste agresiuni pot
determina:
- paloarea antebraţului şi mâinii;
- dispariţia pulsului la artera radială;
- tulburări de sensibilitate şi de mobilitate care afectează îndeosebi
flexia degetelor.
Toate aceste semne sunt mai accentuate la început, dar de regulă ele
cedează treptat, fie parţial, fie chiar în totalitate o dată cu decomprimarea
arterei prin manevrele de reducere ortopedică. În aceste cazuri este vorba de
leziuni reversibile.
Sindromul VOLKMANN (retracţia ischemică a muşchilor flexori ai
degetelor) apare în cele mai multe cazuri după luxaţia de cot, fracturi ale
paletei humerale, fracturi ale oaselor antebraţului, aparat gipsat prea strâns,
elemente ce afectează vascularizaţia lojei anterioare a antebraţului.
Tabloul clinic se poate prezenta schematic astfel:
- atitudinea în flexie a degetelor;
- pulsul la artera radială este foarte slab sau de cele mai multe ori
absent;
- degetele sunt cianotice;
- tulburări de sensibilitate în teritoriul nervilor median şi cubital;
Toate aceste simptome se agravează, modificările fiind de o
severitate deosebită, putând deveni ireversibile.
101
102