PARTEA I - TRAUMATOLOGIE FRACTURI ... - OvidiusMD

- ligamentul talofibular anterior
- ligamentul talofibular posterior
Definiție
ENTORSELE DE GLEZNĂ
Conf. Univ. Dr. Jenel Marian Patrascu
Reprezintă afecțiunea clinică în care se produce afectarea traumatică a
părților moi de la nivelul gleznei, fără pierderea raporturilor anatomice între
elementele osoase.
Sunt cele mai frecvente tipuri de entorsă, datorate pe de o parte atât stresului
mecanic permanent la care este supusă această regiune, cât și
particularităților anatomice ale articulației tibio-astragaliene.
Etiopatogenie
Elementele de stabilizare ale gleznei:
Ligamentul deltoid (medial) al gleznei ; este alcătuit la rândul
lui din 4 elemente:
- ligamentul tibiocalcaneal
- ligamentul tibionavicular
- ligamentul tibiotalar anterior
- ligamentul tibiotalar posterior
Clasificare
În funcție de gradul de afectare a elementelor stabilizatoare, entorsele de
gleznă se clasifică în 3 grade:
Gradul 1: reprezentat de întindere/elongare ligamentară
Gradul 2: reprezentat de o ruptură parțială/fibrilară
ligamentară
Gradul 3: reprezentat de o ruptură ligamentară completă,
uneori însoțită și de o smulgere de pastilă osoasă la nivelul
inserției (fractură parcelară)
Aspectul clinic diferă în funcție de întinderea leziunilor părților moi și se
traduce prin:
Durere locală: atât la mobilizarea pasivă cât și activă a
piciorului în special la nivelul regiunii submaleolare
Tumefacție și edem local datorită contracturii musculare
reflexe și leziunilor vasculare de la acest nivel
Instabilitate la mobilizarea activă a gleznei
Echimoza peri sau submaleolară în principal la entorsele de
grad 3
Ligamentul colateral (extern) al gleznei; alcătuit la rândul lui
din 3 elemente:
- ligamentul calcaneofibular
37
Tratament
38